23 aprilie 1953 – plecarea la Domnul în mod martiric a istoricului Gheorghe Brătianu, luptător cu arma şi cuvântul pentru reîntegirea României, omorât în mod simbolic la închisoarea Sighet, de ziua numelui său, Sfântul Gheorghe

† 23 aprilie 1953 – plecarea la Domnul în mod martiric a istoricului Gheorghe Brătianu, luptător cu arma şi cuvântul pentru reîntegirea României, omorât în mod simbolic la închisoarea Sighet, de ziua numelui său, Sfântul Gheorghe

În noaptea de 7/8 mai 1950, reprezentanții regimul bolșevic de ocupație l-au arestat, fără proces, pe istoricul Gheorghe Brătianu, aruncându-l în închisoarea Sighet. Refuzând să scrie că Basarabia şi Bucovina aparţin Uniunii Sovietice, marele istoric român a fost supus unui regim de exterminare, fără îngrijire și fără medicamente. Există mărturia soției sale, Elena Brătianu, consemnată de Mircea Eliade, pe baza spuselor unui deținuț politic aflat într-o celulă alăturată celei a lui Gheorghe Brătianu, cum că, în ziua de 23 aprilie 1953, un gardian l-a scos pe istoric la plimbare, în curtea închisorii. Pretextând că istoricul a privit în sus, spre ferestrele unde se aflau alți deținuți politic, gardianul l-a bătut îngrozitor, aplicându-i mai multe lovituri peste cap din curte și până la celula sa de la etaj. Gheorghe Brătianu a murit în acea seară, în celula 73 a închisorii de la Sighet. Bolșevicii au lansat zvonul că istoricul s-ar fi sinucis, tăindu-și venele. Nici măcar doctorii închisorii nu au confirmat versiunea ticluită de conducerea penitenciarului și răspândită de propagandiștii comuniști.

„Nu-mi voi trăda ţara; nu pot dezminţi un adevăr istoric şi nimic pe lume nu mă poate justifica să scriu neadevăruri despre istoria românească”, le-a spus Gheorghe Brătianu reprezentanților comisiei speciale venite în închisoare de la București pentru a-l determina să justifice ocupația sovietică.