În perioada interbelică am avut o generație, care a avut un Crez înălțător!? Să facă România precum Soarele de pe Cer? Am avut si o lucrare monumentală intitulată „Crez de Generatie”.?Apoi…dupa război…am fost livrați de Occidentul colectiv la aliații lor – bolșevicii!?Care au anulat generație dupa generatie si Crez dupa Crez. Imediat dupa lovitura de Stat din decembrie 1989, societatea românească a fost divizata ideologic prin tot felul de false curente „pro” sau „contra”. Care au adus dezbinare si scindare! De fapt o manipulare ordinara a Sistemului si a Securitătii.
Dumnezeu în imensa Lui bunătate, mi-a indreptat pașii si destinul spre Generatia celor care nu erau nici „pro” si nici „contra”. Erau cei care militau si luptau pentru marturisirea Adevarului ! Era Generatia care i-a avut drept dascali pe Raul Volcinschi, pe Marcel Petrisor, pe Pr Liviu Brânzas, pe Zaharia Marineasa, pe Mircea Nicolau, pe Ion Gavrila Ogoranu si pe alti „Sfinti ai Închisorilor”. Dascali care ne-au lasat drept moștenire ideologica – să mărturisim Adevarul si Credința Crestină! Sa fim de partea drepților! Aceasta Generatie a noastră poate fi denumita ca fiind oarecum invalida. Din toate punctele de vedere. Ne-am născut într-o perioada in care România a trecut prin mari sacrificii, apoi la varsta adolescentei s-a schimbat brusc si brutal regimul politic al tarii si nu am stiut sa profitam deloc. Cu toate ca alte vremuri mai bune nu pareau sa vina. Peste tot era gri si murdar, iar pe cer nu se vedea nici o raza de soare. Unde era oare – Soarele Sfant de pe Cer, pentru care s-au jertfit atatia frati ai nostri ?!? Si aceasta atmosfera a durat multi ani, fara vreo speranta de îmbunatătire. Cand imi amintesc de tinerete, am imaginea unei atmosfere înăbușitoare cu hituri muzicale din perioada anilor 1980-1990. Eram absolut liberi de gandul de bani, de cariera sau de felul cum ne apreciază cei din jur. Acum însă sunt cu totul alte vremuri. Generația noastră a avut si noroc intr-o privinta – a avut ocazia sa traiasca epoca marilor schimbari politice, economice si sociale si a socurilor spirituale. Intr-un sens oarecare trebuia sa murim pentru lumea recent incheiata, ca sa inviem pentru cealalta, care aparea la orizont. Chiar daca nu am reusit sa facem acest lucru pana la capat, măcar am făcut ceva…am invatat de la ”Sfintii Inchisorilor” martiri si marturisitori ai gulagului marxist bolsevic, sa cunoastem si sa marturisim Adevarul si sa credem in El ! Am invatat ca dupa crucificare vine Invierea ! Am invatat sa deosebim Icoana de tablou! Eram tineri, idealiști si naivi, dar eram sinceri si curati sufleteste. Sperantele noastre nu s-au adeverit nici macar acum, dupa mai bine de trei decenii. Schimbarile in viata, in societate, in sufletul omului nu se produc atat de repede cum ne-am dorit. Este nevoie de eforturile a mai multe generații pentru asa ceva.
Personal nu am fost si nu sunt un anti-occidental, un anti-american sau anti-rus. Dar nu mi-au placut vreodata marile puteri. Si aceasta pentru ca m-am nascut in România care a umplut cerul de Sfinti. Ne-a fost data porunca sa ne iubim vrăjmașii, dar niciunde nu se spune – iubeste stapanirea ! Cel care iubeste stapanirea, se iubeste pe sine însuși, intai de toate, pentru ca atunci are deschisa usa spre bunurile care-i satisfac iubirea de plăceri si de arginti. Stapanirea este intotdeauna o masinarie care exercita violenta asupra persoanei…avem cel mai recent exemplu cu execuția lui Calin Georgescu si a noastra implicit ! Orice aparat de represiune are nevoie de precizie si de ordine, dar si de un mecanism care sa-l faca sa functioneze. Trebuie sa accepti acest lucru. Însă cand stăpanirea devine un vițel de aur, cand incepe sa-l invete pe om cum sa traiasca, sa gandeasca, sa simta sau sa creada, cand incepe sa ceara supunere oarba, atunci începe sa miroasă a lucrare diabolică! Si este rau ca noi, din cauza profitului, a confortului si a bunăstării, începem să cântăm imnuri acestei stăpâniri si sa-i plecam capul.
Astazi desi stăpânirea globalist neo-marxista este șubreda, totuși mai este pe linia de plutire. Pentru a putea lupta împotriva stăpânirii, este foarte importanta fibra cu care ne-am nascut. Mai ales ca avem o Cruce grea de dus. Azi in lume Adevărul suferă! Sau cum spunea Shakespeare – ”umbla cu capul spart”. Lumea aceasta in care trăim, nu merge spre bine si sunt multe zone de fals, de minciuna in societate. Noi in trecut am trait in minciuna ideologica. Astăzi in schimb, minciuna a fost înlocuită cu un fel de anestezie. Tineretul in marea lui majoritate este anesteziat. Este o generație adormita…fara repere si fara Crez ! Spre deosebire de generația mea, care a avut bine inoculate elemente definitorii precum tara, neam, datorie, patriotism, demnitate, eroism, sacrificiu, istorie. Si chiar daca era o generație presata oarecum de conducerea de partid si de Stat, exista totuși dedesubt un sentiment de răzvrătire, de nesupunere oarba. Pe cand la generația anesteziată de azi nu mai exista nimic. Nici o reacție, pentru ca ei cred ca sunt liberi. De fapt o libertate iluzorie, un fel de ”libertate” pe care ti-o da drogul! Drogul social…Vreti să fiti liberi…sa va creșteti copiii si sa traiti intr-o tara sau intr-o lume cu adevarat libera, atunci urmați lui Iisus Hristos! Urmați Crezul lui Ioan Ianolide si a Sfintilor Închisorilor – Întoarcerea la Hristos !
Cristian Ardeleanu
