În cutia poștală am găsit o scrisoare de la George Simion, candidat la prezidențiale, pe numele meu. Celelalte materiale primite cu ghiotura în aceste zile de la alți candidați, ca Antonescu și Ponta, pietrele de moară pe gâtul însângerat al României, sunt generale, politicianiste, fac propagandă, îi tot dau cu „înainte” (înainte de ce? sau înainte spre înapoi?), sunt adresate nimănui, unor alegători închipuiți, dar scrisoare lui Simion era adresată mie, nominal. Și am deschis-o. Nu e o scrisoare academică, dar dl. Ioan-Aurel Pop nu ar putea scrie așa ceva. Un academician care ignoră opera unui coleg, propus la Premiul Nobel pentru Literatură, nu e demn de respect, pe când un om simplu, da, care scrie „o țară care nu-și respectă bătrânii, nu are viitor”. Sunt „un român simplu, dar hotărât”. Am crescut „cu respect față de familie, de neam și de Dumnezeu”. Părinții și bunicii „m-au învățat să-mi iubesc satul, țara, oamenii, tradițiile”.
E prima oară în politica românească nouă când un politician emite o idee de bază, adresându-se generației mele: „Voi ați construit o țară fără datorii. Voi ne-ați deschis drumul. Voi ne-ați arătat cum se clădește o viață pe muncă cinstită și pe valori adevărate”. Toată scrisoarea e plină de respect pentru înaintași. Simion consideră că generația mea, generațiile trecute, au făcut România, voi „i-ați pus temelie”. E un elogiu față de înaintași, față de valorile adevărate, pe care această epocă le ignoră („cei care ar trebui să vă apere demnitatea”, „vă ignoră”). Și nu ocolește nici bătaia de joc față de pensionari, faptul barbar cum celor în vârstă li se taie din pensii! E o scrisoare plină de recunoștință față de „cei care ne-ați crescut, ne-ați ocrotit și ne-ați învățat”. E timpul „să fiți în sfârșit respectați”.
Nimeni nu a mai spus așa ceva, nu a mai arătat respect și recunoștință pentru generația mea, a celor care au făcut România modernă, care au realizat o țară „fără datorii”, care au demonstrat că „nu sistemul, ci sufletul neamului contează”. Dialogul dintre generații este fundamental pentru viitorul unei țări.
Scrisoare mi-a adus aminte de povestirea lui Ion Creangă Ion Roată și Cuza-Vodă, Ion Roată fiind țăranul care, între „unire cu tocmeală” și „unire fără socoteală”, a votat unirea românilor de pretutindeni, cum visează și Simion, președintele partidului Unirii. Este George Simion un Ion Roată al zilelor noastre? Ar putea fi, dar nu este fiindcă lipsește din poveste Cuza Vodă, care l-a sărutat pe Ion Roată pe obraji, ca să-i șteargă rușinea ce i-a făcut-o boierul hapsân din sat. Cum se știe, Monstruoasa Coaliție l-a expulzat pe Cuza din țară la Heidelberg, unde a și murit, dar azi nu mai avem nici un Cuza. Toți oamenii buni care ar putea fi ca Vodă, au fost expulzați. Nu mai departe cazul Călin Georgescu, sacrificat de monstruoasa coaliție actuală odată cu anularea voturilor prezidențiale din decembrie trecut, caz fără precedent, alarmant, o pată rușinoasă pentru Istoria României, care a compromis definitiv încrederea în votul liber. Cei care au făcut această crimă de „les majestate” nu s-au gândit la voința poporului, ci la ei, cum să-și conserve pe mai departe furtișagul și chiolhanele. Au sacrificat un Necunoscut, pe care l-au acuzat de toate păcatele lor! Au făcut din el un țap ispășitor. Ce crimă morală!
Definește crima, m-a somat prietenul meu Woody Allen din America. O definesc: Cum e posibil ca șase oameni să anuleze votul a peste 2 200 000 de români? CCR face de rușine ideea de Justiție. Și dacă BEC nu ne dovedea că e o gașcă de diletanți, îl tăiau de pe listă pe Necunoscut înainte de data alegerilor! A râs toată planeta de noi! Suntem oaia neagră a democrației!
Acest caz a fost și este controversat, dar nici un argument al criminalilor nu rezistă, fapta anulării e fără comentarii. Vai, cât de repede s-au mobilizat să-i închidă gura unui Judecător din Ploiești, care a contestat decizia de anulare a voturilor! La necazurile României, acest caz a pus capac la toate, a dat țara înapoi, a aruncat-o într-un război intern interminabil. Nu mai e pace în România. E o stare irespirabilă. Suntem afumați ca slana la afumătoare.
Acest caz mi-a inspirat un roman, adresat cititorilor din viitor, să afle cum trăiau românii neînregimentați în epoca Șoșolacu, o hipobalenă ivită parcă din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Între Monstruoasa Coaliție (gașca de la putere) și popor e o prăpastie. Nu văd nici o punte de legătură. Incompetenții se fac că lucrează. Puntea vitală ar fi cultura. Dar de unde, la niște semianalfabeți cu internet?
Azi nu mai ai pe cine să votezi pe rol de Cuza, am rămas numai cu Ion Roată. Dar mă întreb, poate un om simplu să conducă o țară cu atâtea probleme pe cap, cu atâtea datorii imposibil de achitat? El trebuie să se înconjoare de oameni cinstiți, de profesioniști care să-și pună toată priceperea în slujba țării. Poate face el curat într-o ogradă plină de bălării?
Grid Modorcea
