Comentariu literar la marșul militar german ”Ursula” von der Leyen. Să înțelegem Uniunea Europeană teutonă! (Video)

Puțină lume înțelege de unde provine puterea șefei comisiei europene în Europa. Ursula von der Leyen este ”cancelarul de fier” al Germaniei lărgite, care reprezintă azi Uniunea Europeană. Pentru nemți Ursula este un mit și un cântec fredonat de soldații germani din Bundeswehr. Ursula Gertrud von der Leyen, născută Albrecht, s-a năsut 8 octombrie 1958, la Elsene, în comunitatea Francofonă din Belgia⁠) devenind o puternică și feroce politiciană creștin-democrată germană. Din decembrie 2013 până în iulie 2019 a îndeplinit funcția de ministru al Apărării, în guvernele III și IV Angela Merkel (CDU). În data de 2 iulie 2019 politicianul german a fost nominalizată de Consiliul European pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. În data de 16 iulie 2019 a fost votată de Parlamentul European. Ursula von der Leyen este al doilea președinte german al Comisiei Europene, după Walter Hallstein (CDU), care a fost primul președinte al Comisiei Comunității Economice Europene. Nu întâmplător când aceasta a fost ministrul al apărării cele mai cunoscute fanfare militare și filarmonicii germane au fredonând melodia ”Ursula” compus de un compozitor interbelic și post-belic german.

Ursula este cântecul de marș al soldaților germani compus de Franz Joseph Breuer, un compozitor cunoscut născut pe 30 ianuarie 1914,la Elberfeld și decedat pe 7 martie 1996, la Hamburg. Breuer a fost un compozitor și producător muzical german de muzică ușoară și militară și membru al consiliului de supraveghere al Societății pentru Drepturi de Interpretare Muzicală și Reproducere Mecanică (prescurtat: GEMA), între anii 1953–1965. El a compus un lied, un marș soldățesc cântat de Wehrmacht, dar mai ales de Bundeswehr după război. Este unul dintre cântecele de marș mai puțin cunoscute, dar pe nedrept: sunetul și versurile sale sunt tipice pentru cântecul unui soldat care are succes pe front. Probabil că a fost pus pe muzică o singură dată, dar de cea mai bună orchestră pe care Bundeswehr a avut-o de oferit: Army Music Corps 6, sub conducerea maiorului Hans Herzberg. Astfel a fost cântat de cel mai bun cor de soldați din Bundeswehr: Compania a 3-a a Batalionului de Instruire al Școlii de Ofițeri a Armatei II, în 1966. Acest cor a fost la fel de bun ca și corul Armatei Roșii.

Ursula von der Leyen asculta cu plăcere melodia și versurile acestui marș pe vremea când era ministru al apărării în RFG, fapt ce a inspirat-o pentru a pune mâna pe putere în UE ca și șefa comisiei europene. Dacă asculți melodia cu un ton sobru și săltăreț în același timp înțelegi dorința nemților de a conduce în continuare UE de la Bruxelles și a face din Europa un continent dominant de Germania.

Ursula, ești cea mai frumoasa fată,
Ursula, ești cunoscută în tot orașul,
Ursula, și totuși trebuie să te părăsesc astăzi
Trebuie să plec, trebuie să mă mut într-o țară străină!

Versurile sunt romantice și mustesc irizant de melancolii tipic teutonice. Plecarea într-o țară străină, poate în Belgia este un moment de tristețe. Poate tânărul pleacă la război, undeva departe, în noaptea morții.

Refren:
Fata mea nu plânge,
și lasă-ți tristețea,
Fiecare zi ploioasă este urmată de soare
Și face durerea despărțirii
inima ta este încă atât de grea
La revedere, la revedere, fata mea, până mă întorc

Nostalgia versurilor îndeamnă la o veghe a iubirii absolute care învinge toate greutățile pentru că mereu după vreme rea răsare soarele. Speranța e o chemare la unirea sufletelor pereche.

Ursula, când stelele sunt pe cer noaptea
Ursula și toate fetele merg la culcare
Ursula, atunci mă voi gândi mereu la tine
Singur, singur la veghe tăcută!

Pe front sau în oraș străin în cerul plin de stele poate străluci o stea a lui Ursula, a dragostei veșnice. Unirea prin gânduri este indestructibilă. Soldatul are la ce să viseze înaintea luptei.

Ursula, dă-mi din nou mâinile tale
Ursula, totul va ieși bine
Ursula, auzi trâmbițele strigând?
La revedere, la revedere, ne vedem mai târziu!

Dincolo de tristețe, se simte durerea despărțirii, a dragostei și nostalgiei, ”trâmbițele” soldaților ce sună a plecare definitive, dar și a ”trâmbiței” îngerilor. Tânărul trebuie să plece în ”țară străină”, pe front tot mai departe de iubita Ursula. Datoria în spiritul prusac și cazon al armatei germane este mai puternică ca dragostea față de…Ursula. După audierea și lecturarea acestor versuri începem să o înțelegem pe ministra apărării de până în 2019 când Ursula era pasionată de acest marș militar german. poate pe care și azi îl fredonează pe holurile Comisiei Europene de la Bruxelles într-o Europa dominată tot mai mult de Berlin și de tobele sau trâmbițele prusace.

Ionuț Țene