Abatorul uman de la MAI

Răzvan Gheorghe.: Care e cea mai cumplită amintire referitoare la Gheorghe Enoiu?

Marcel Petrișor: Imediat după arestare, securiştii m-au dus în beciurile de la Interne, mi-au luat şireturile şi mi-au făcut înscrierea în celulă deopotrivă cu toate celelalte proceduri – erau o groază de chestii birocratice. Apoi m-au împins pe scări până la unul dintre etaje şi au deschis uşa unui birou spaţios. Îți mărturisesc că am înţepenit când am văzut sala aia… Acolo erau două mese dispuse în colţurile îndepărtate, iar Enoiu se plimba rânjind prin încăpere, dezbrăcat de la brâu în sus, în timp ce şoldurile şi picioarele îi erau acoperite de un cearșaf stropit cu sânge, care avea rolul de a-i păstra curaţi pantalonii uniformei. Pe parchet erau dâre goase de sânge. Ce mai… un spectacol de abator modern…

Bietul Saşa Ivasiuc zăcea prăbuşit într-un colţ, dar nu l-am putut recunoaşte din prima clipă, fiindcă părea un şomoiog de zdrenţe care sângera. Am observat că era înconjurat de vreo opt vlăjgani înarmaţi cu bâte împletite, speciale. Îl masacraseră… Ivasiuc fusese călcat în picioare şi lovit în cap cu bâtele până când îşi pierduse cunoştinţa. Enoiu – nu degeaba supranumit ”măcelarul de la Interne” – era regizorul animalic al acelui masacru. La un moment dat, el l-a apucat pe Ivasiuc de păr, i-a ridicat spre mine faţa tumefiată şi m-a întrebat, fixându-mă cu ochii lui inexpresivi, bovini:

– Bă, tu-l cunoşti p-ăsta?

Atunci mi-am dat seama că bucata aceea de carne vie era Ivasiuc, dar am negat că l-aş cunoaşte. Enoiu i-a poruncit unui sergent:

– Ia aruncă, bă, două găleţi peste leşinat, ca să-l recunoască ăsta!

Zis şi făcut – apa l-a readus în simţiri pe Ivasiuc. Enoiu l-a înhăţat din nou de păr, cu un gest brutal, şi i-a ridicat capul încă șiroind de sânge, apoi l-a întrebat pe Ivasiuc, indicându-mă cu degetul:

– Bă, ‘da tu-l cunoşti p-ăsta?

Înainte ca victima să poată articula vreun răspuns, oricare, Enoiu a dat drumul părului din strânsoarea pumnului, astfel că Saşa s-a izbit cu fruntea de duşumea. După aceea a început bătaia mea care a durat săptămâni întregi.

(Fragment din volumul ”Piteștiul de după Pitești. Din Casimca Jilavei la reeducarea de la Aiud” / foto: regretatul Marcel Petrișor, scriitor și fost deținut politic)

Sursa: Pagina Facebook Răzvan Gheorghe