Acțiunea criminală de tăiere a arborilor sănătoși continuă la Oradea, după rețeta Bolojan!

Un lucru demn de remarcat este că, după 17 ani de Bolojan, Oradea și Bihorul au rămas fără vreo mișcare civică și ecologistă! Credeți cumva că ăsta este rodul clarviziunii nemaipomenitului Bolojan, acum premierul României? Nu, este rodul conducerii lui dictatoriale, bazate pe subordonarea completă a mass media și pe punerea de yesmeni în absolut toate funcțiile de autoritate din municipiu și județ. În consecință, singurul loc unde se mai simte pulsul slab al societății civile este internetul.
Tocmai ce a dat în foc atitudinea față de dezmățul Primăriei Municipiului Oradea (condusă de un argat al lui Bolojan) privind tăierile permanente de arbori de prin oraș. Miercuri, 18 iunie, seara a fost publicat pe grupul Oradea (de aproape 142.000 de membri!) un scurt text, însoțit de o sumedenie de fotografii edificatoare:

https://www.facebook.com/share/p/1AXTX52dBb/

Fotografiile erau rodul ochiului vigilent al activistului de mediu Valentin Leucuța, care tocmai ce ieșise din Muzeul Țării Crișurilor și a dat nas în nas cu urâții drujbiști ai „sistemului”. Dintre inegalabilii arbori seculari ce străjuiau curtea de la intrarea în muzeu, drujbiștii puseseră jos încă o seamă de arbori perfect sănătoși, cum remarcau și mulți dintre cei care postau comentarii indignați. Trunchiurile măcelărite erau evacuate rapid, așa cum o demonstrează camioneta surprinsă în fotografii. Imediat s-a declanșat o furtună de luări de poziție împotriva acestei barbarii. Joi, numărul de aprecieri pentru postare o luase spre trei sute, ceea ce l-a făcut pe directorul Gabriel Moisa, îngrijorat, să pună la cale un comunicat mincinos, publicat ziua următoare, vineri. Despre minciunile acestui Moisa, ale cărui câștiguri lunare sar de 10.000 de euro (din trei servicii oficiale!), activistul Leucuța are o părere fermă: în decembrie 2024 l-a întrebat direct pe Moisa unde au dispărut cele peste 20 de busturi ale istoriei românilor din curtea interioară a fostului muzeu, clădire acum retrocedată Bisericii Romano-Catolice. Leucuța a beneficiat imediat de corecția că au fost doar vreo 8, și nu are habar unde ar putea fi. În după amiaza aceleiași zile, Valentin Leucuța era martorul descoperirii, de către membrii Clubul de Istorie, a 27 de busturi, ascunse neglijent sub prelate de rafie și supuse unei degradări înjositoare. Ele erau chiar în spatele actualului Muzeu al Țării Crișurilor (fosta Garnizoană), într-o nișă bine mascată. Directorul Moisa le putea vedea zilnic, de la geam… Desigur, un asemenea tratament nemernic asupra maiestuoaselor busturi nu putea fi aplicat decât sub ordinul lui Ilie Bolojan, stăpân peste muzeu ca președinte al Consiliului Județean Bihor.

La fel, ciuntirile și tăierile de arbori, urmate pe alocuri de plantări de arbuști, este tot o rețetă a lui Ilie Bolojan, de pe vremea când era primar al Oradiei. Leucuța urmărește această afacere bănoasă de mai bine de un deceniu, adunând mii de fotografii care documentează această „suveică” mafiotă. Astfel, RER Vest efectuează „toaletări” zilnic, care duc la moartea arborilor și apoi la necesitatea tăierii lor, urmate de replantări. Facturile sunt achitate de Primărie, iar RER achită apoi tot felul de servicii de publicitate (de care nu are nevoie!), către presă locală. Iată cum acest lanț bine pus la punct și trecut prin Consiliul Municipiului Oradea, aflat sub controlul absolut al pe atunci primarului Bolojan, funcționează și azi! Presa din Oradea, atâta cât mai e, se remarcă printr-o obediență absolută față de „sistem” și, prin urmare, a publicat îndatoritoare comunicatul lui Moisa. El a comis o „informare” către publicul furios, publicată atât pe Facebook, cât și în ziarele locale. Astfel, ni se spune că s-au întreprins „măsuri de siguranță în Parcul Muzeului Țării Crișurilor”. Mai precis,
„aspectul parcului Muzeului Țării Crișurilor s-a schimbat recent din cauza unor intervenții care au fost, din păcate, necesare. 😔”

Un lucru despre care nu s-a spus niciodată nimic, este că „în luna mai a acestui an, un arbore s-a rupt și s-a prăbușit în parcul muzeului 🌳, acesta fiind al doilea incident de acest fel care a avut loc în ultimul timp. Ca urmare a acestor întâmplări, a fost contactat Ocolul Silvic Oradea, care a efectuat o evaluare de specialitate și a marcat arborii care prezentau semne clare de degradare și deteriorare internă a lemnului, acei arbori fiind înlăturați.” Minciuna este ambalată atent, cu o incredibilă așa-zisă grijă pentru public: „Aceste măsuri de siguranță sunt esențiale pentru protejarea publicului vizitator 👥, care trebuie să parcurgă aleile parcului pentru a ajunge la intrarea în muzeu. Precizăm că muzeul nostru primește anual aproximativ 140.000 de vizitatori 📊, iar în perioada verii, evenimentele din cadrul proiectului „Tipografia de idei” ce se desfășoară în parcul instituției reunesc, de asemenea, peste 15.000 de participanți. 🎭” Cifrele sunt fabuloase, după ce Bolojan declara mai anii trecuți că muzeul nu-și poate plăti nici curentul din biletele vândute…

Desigur, această poziție oficială a MTC vine strict după postarea amintită la început. Doar nu ne putem juca cu viața oamenilor, nu-i așa?… „Înțelegem că aceste intervenții de tăiere pot fi percepute ca fiind drastice, însă siguranța publicului rămâne prioritatea noastră principală. 🎯” Dar, nu e nevoie de emoții negative, de hate, pentru că „în ultimii ani, au fost plantați peste 25 de pomi și arbori noi. De asemenea, Ocolul Silvic Oradea a pus la dispoziția instituției muzeale încă 10 puieți de stejar și mesteceni 🌳🌿, care vor fi plantați în parcul instituției.” De remarcat că acei „pomi și arbori noi” nu se văd… Dar rețeta amintită mai sus privind ciuntirile, tăierile și plantările” se vede că e pusă în operă integral.
Desigur, comunicatul lui Moisa este unul complet mincinos, tăierile fiind efectuate an de an. În fața clădirii crescuseră arbori falnici, înalți și frumoși, care te impresionau prin număr și sănătate. De când clădirea cea măreață a fost preluată de la Armată și muzeul s-a mutat aici, au început tăierile. Mai mult de jumătate din zecile de arbori de aici au fost deja tăiați. Să mai precizăm că nu există niciun caz de accidentare a cuiva care a trecut pe sub ei în ultima sută de ani!

Valentin Leucuța se dovedește a fi singurul activist ecologist care se mai zbate în Oradea. El consideră că s-a ajuns la actuala stare de lucruri după „17 ani de presă mincinoasă în Oradea” și cea mai bună dovadă este că ziarele care au publicat informarea speriatului Moisa nu au redat nimic din comentariile scandalizate ale celor de pe grupul Oradea, ajunse la peste 150. Acest grup pune în umbră orice rating de presă, dar, din păcate, și aici Bolojan este promovat de zor. Mai precizăm că Valentin Leucuța a făcut nenumărate plângeri la Garda de Mediu, Agenția de Protecție a Mediului și Primăria Oradea privind abuzurile asupra arborilor Oradiei. Birocrația „sistemului”, construită peste tot cu executanții lui Bolojan, e blindată cu hârtii, toate aprobările fiind hotărâte într-un birou din Primărie. De aici se desfășoară o rodnică activitate de întreținere a presei obediente și de îmbolnăvire a plămânilor locuitorilor. Arborii seculari, cu coroanele lor ample, producătoare de oxigen, necesită decenii pentru a ajunge la maturitate. Tăierea lor – Leucuța susține o cifră de 50.000 de arbori tăiați – este o crimă, iar orădenii încep să se trezească din hipnoza de grup cu care au fost amețiți de „salvatorul” Bolojan.

Doru Sicoe