Eminescu, în tăcerea și măreția cetății

La Sighișoara, evenimentul „Eminesciana – 136” a adus un omagiu poetului național, într-o atmosferă profund culturală, dar cu o participare publică modestă.

Într-o zi obișnuită de vară, când cetatea medievală Sighișoara își trăia pașnic poveștile turistice, între zidurile bătrânei Case cu Cerb s-a petrecut un moment cu încărcătură culturală și emoțională rar întâlnită: evenimentul „Eminesciana – 136”, organizat de Centrul Cultural Româno-German Sighișoara, a marcat 136 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc.

Contrastul dintre forfota nuntașilor din cetate și solemnitatea întâlnirii dedicate poetului a fost izbitor ne-a transpus în două lumi diferite, pe de o parte, o tânără pereche se îndrepta spre ofițerul de stare civilă, în pași de nuntă, însoțită de muzicanți și aplauze – simbol al continuității vieții. Pe de altă parte, într-o atmosferă liniștită și reflexivă, o mână de oameni se adunau pentru a aduce un omagiu memoriei celui care a fost vocea eternă a dorului, a iubirii, a neamului – Eminescu.

Evenimentul omagierii marelui poet Eminescu,  s-a desfășurat în Casa cu Cerb, monument istoric din secolul XVII, găzduit de cunoscutul iubitor de cultură Ioan Lazăr, cel care a fost, până în 2022, principalul organizator al Festivalului Internațional de Blues din Sighișoara. Din păcate, reparațiile prelungite la Sala de spectacole „Mihai Eminescu” au suspendat temporar mari evenimente artistice ale orașului, mutând cultura în spații alternative, dar încă vii prin sufletul celor care le animă.

Manifestarea „Eminesciana – 136” a adunat scriitori, poeți, muzicieni și iubitori de cultură. Nicolae Băciuț, scriitor și director al revistei Vatra Veche, a susținut un recital poetic de excepție, impresionând prin capacitatea sa de memorare și emoția transmisă. Alături de el, au fost prezenți: Nicolae Suciu, Andrada Silvana Tcacenco, Ana Munteanu Drăghici, Angela Maria Drăgoi, Ioan Herlea, Vasile Luca, cantautorul Comșa Traian, iar moderarea a fost asigurată de Gabriela Costescu.

În cadrul întâlnirii, s-a recitat din Eminescu, s-a cântat, s-a vorbit despre importanța poetului în conștiința națională. Nicolae Suciu, profesor și scriitor, a atras atenția asupra pierderii semnificației noțiunii de „istorie a literaturii” în școală, pe fondul accentului tot mai mare pus pe simulări și testări în detrimentul lecturii autentice. A fost un apel la redescoperirea rădăcinilor culturale, începând cu Eminescu.

Punctul culminant al întâlnirii a fost intervenția lui Nicolae Băciuț, care a formulat critici aspre la adresa actualei stări a educației în România. A comparat Ministerul Educației cu un „mini-ster”, un „ster” mic, simbol al imposturii și al decăderii intelectuale. În cuvintele sale, “nu doar Eminescu este văduvit de întâlnirea cu iubitorii de cultură, ci întreaga literatură română este într-o mare suferință”. A lansat un avertisment dur, dar sincer: dacă nu ne recuperăm abecedarul, nu vom putea salva limba și cultura română.

Totuși, Băciuț a adus și exemple de speranță, menționând Festivalul „Ana Blandiana” de la Brăila, unde a întâlnit sute de copii bine pregătiți, cu o profundă înțelegere a poeziei și culturii. Însă lipsa unei direcții educaționale coerente la nivel național rămâne un pericol major: “Când văd ce miniștri vin, ce politici educaționale se aplică, e un semn că ni se întâmplă ceva apocaliptic – poate sună dur, dar riscăm să dispărem ca națiune.”

Avocatul Ioan Herlea a adus un moment de istorie locală, vorbind despre Casa cu Cerb, construită în secolul al XVII-lea, afectată de un incendiu în 1676, dar refăcută de fostul primar Michael Deli. Astfel, casa devine nu doar decor, ci și martor tăcut al istoriei, al renașterii și al continuității culturii sighișorene.

Evenimentul „Eminesciana – 136” a fost o sărbătoare a spiritului, dar și un moment de tristețe pentru participarea modestă a sighișorenilor. Un oraș care a oferit cândva festivaluri internaționale și seri culturale de neuitat pare să se îndepărteze încet de sine însuși. Așa cum spunea Nicolae Băciuț: „Sighișoara este cel mai departe loc de Sighișoara.”

Poate că, prin astfel de inițiative culturale, poezia lui Eminescu va continua să străbată tăcerile prezentului, amintindu-ne cine suntem și ce riscăm să pierdem dacă uităm și nu punem mai presus, de vânzoleala vremurilor iubirea de țară de tot ceea ce este neaoș românesc. .

 Vasile Luca