Dacă până astăzi a existat o anumită logică privind forurile tutelare ale UE să aibă sediile în vestul continentului european, deoarece aici s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. CECO a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european, iar în restul continentului trona comunismul sub cizma URSS. După eliberarea de sub comunism, prin revoluțiile din toamna și iarna lui 1989 Europa s-a reconfigurat politico-economic. Prin Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) care a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht de către cei 12 membri ai Comunităților Europene, acesta a reprezentat – „o nouă etapă în procesul de integrare europeană” – s-a pus bazele Uniunii Europene. Deci a fost firesc ca serviciile Comisiei Europene și majoritatea agențiilor executive să aibă sediul în vestul bătrânului continent, deci la Bruxelles și Luxemburg. Astfel, reuniunile săptămânale ale comisarilor au loc la Bruxelles sau la Strasbourg. Deci sediul central al Comisiei Europene este la Bruxelles, în Belgia. De asemenea, și Comisia are birouri și în Luxemburg, și reprezentanțe în toate statele membre ale Uniunii Europene, precum și delegații în mai multe capitale din lume. Reuniunile săptămânale ale comisarilor au loc, de obicei, la Bruxelles sau la Strasbourg, conform unui regulament prestabilit.
Totodată, sediul oficial al Parlamentului European se află la Strasbourg, în Franța; la sediul respectiv se organizează cele 12 ședințe plenare lunare, inclusiv ședința bugetară și au loc ședințe plenare suplimentare la Bruxelles, unde se întrunesc și comisiile. Cu toate acestea, o parte semnificativă a activităților, în special cele ale comisiilor parlamentare, se desfășoară la Bruxelles, în Belgia. De asemenea, secretariatul general al Parlamentului European se află la Luxemburg. Toată această hiper centralizare administrativă în vestul continentului îmi ridică o firească întrebare: de ce toată puterea executivă și legislativă se situează în vestul continentului european? Dacă până astăzi am înțeles situația locativă a sediilor centrale ale UE, odată cu intrarea țărilor central și est-europene prezervarea acestui statu-quo nu mai are absolut nicio logică. Sediile Comisiei Europene și ale parlamentului european trebuie să se mute imediat în țările integrate în UE după anii 2004 și 2007. Prin menținerea acestor sedii doar în Occident se creează în subsidiar ideea că Europa are două viteze și este o confederație supusă intereselor marilor puteri continentale fondatoare din vestul Europei, ceea ce produce frustrare la popoarele din estul european și ideea că aceste țări sunt de fapt neo-colonii ale puterilor vestice. Popoarele est-europene nu mai doresc deloc ca deciziile care-i privesc să fie luate în sedii aflate doar în țările post-coloniale din vestul continentului. În mentalul colectiv al popoarelor estice a rămas impresia că sunt subordonate marilor capitale occidentale din UE. Acest dezechilibru politico-economic și instituțional trebuie reglat.
Pentru început ar trebui mutat imediat secretariatul general al comisiei europene din Luxemburg la Bratislava spre exemplu, iar apoi de ce nu, treptat, sediile Comisiei Europene la Varșovia în Polonia. Contribuția Poloniei la bugetul UE este de 2,64%, conform datelor despre bugetul Uniunii Europene, iar azi țara vecină reprezintă o forță politică, economică, militară și morală a Europei la granița de est unde stă de strajă la frontierele Europei față de posibile agresiuni. Polonia a aderat la UE în 2004 și a cunoscut o creștere economică semnificativă de atunci. Iar o țară apropiată de Polonia și prietenă cu aceasta este România. În cei 18 ani de la aderarea la UE, România a primit cu mult peste 100 de miliarde de euro fonduri europene, în timp ce contribuția sa la bugetul UE a fost de aproximativ 32 de miliarde de euro. La București s-ar putea muta unul din sediile Parlamentului European de la Strasbourg sau Bruxelles la alegere și în conveniență. La Casa Poporului, care este uriașă și impunătoare, ar trebui să funcționeze unul din sediile Parlamentului European, în rotație cu Sofia. Prin mutarea acestor instituții executive și legislative din vestul Europei în estul european se poate arăta lumii și popoarelor din această parte a continentului că ele chiar contează și sunt importante în ecuația confederativă europeană, că vocea popoarelor europene este importantă și au putere de decizie. Dacă nu se vor muta aceste instituții în estul Europei popoarele est-europene vor avea sentimentul că sunt trădate, exploatate și folosite de interesele marilor puteri ale UE din vest care doresc această structură politico-economică pentru a controla popoarele nou intrate în uniune. Dacă nu se va face acest transfer de putere instituțională, popoarele est-europene se vor revolta și UE se va dizolva. Est – europenii trebuie să simtă că vocea lor contează. Est europenii nu sunt cetățeni europeni de mâna a doua! Noi suntem viitorul Europei libere, demne și prospere!
Ionuț Țene
