Așa-zisa Lege Vexler e profund liberticidă și abuzivă. Restrânge libertatea de exprimare, libertatea de informare și libertatea de asociere, născocind frici și vinovății artificiale. MAE de la Tel Aviv ar trebui să declare oficial că dezavuează ce fac Muraru, Vexler și Florian, pentru că aceste personaje periclitează relațiile româno-israeliene

Așa-zisa Lege Vexler este un act normativ profund liberticid și abuziv care restrânge libertatea de exprimare, libertatea de informare și libertatea de asociere, încălcând în mod flagrant litera și spiritul Constituției, ba chiar și normele de bază ale tehnicii legislative.

În realitate, legea a fost premeditată de niște personaje bugetivore care pur și simplu trăiesc din banii și sinecurile rezultate din această nișă care născocește dușmani închipuiți – bunăoară, așa-zisul ”pericol legionar” și ”neolegionar” –, totodată inoculând frici și vinovății artificiale. Ce îi mână în luptă? E simplu: banii publici și extremismul de stânga.

Într-un podcast realizat de Lucian Vâlsan (Freedom Alternative), președintele de onoare al Ligii Studenților LS Iași – l-am numit pe istoricul Silvian-Emanuel Man – explică faptul că, într-un astfel de context, ar fi indicat ca MAE de la Tel Aviv să adopte o poziție oficială prin care să precizeze că dezavuează ce fac în România personaje de factura lui Alexandru Moraru, lui Silviu Vexler și a lui Alexandru Florian, pentru că aceștia periclitează relațiile româno-israeliene. 

În cele ce urmează. Podul.ro vă prezintă în mare dialogul dintre Vâlsan și Man, deopotrivă cu explicațiile și acuzațiile lansate de cei doi, întregul podcast putând fi urmărit mai jos.

 

 

Silvian-Emanuel Man: Printre altele, Legea Vexler e un subiect de câștigat bani pentru unii. Lansez o provocare. Sunt dispus să apar într-o emisiune din prime-time, la orice televiziune, singur în direct cu Alexandru Florian, directorul Elie Wiesel, cu Silviu Vexler, deputatul comunității evreiești și cu Alexandru Muraru, deputat PNL, pe subiectul Legii Vexler, dar și pe subiectul general: ce înseamnă anti-semitism, ce înseamnă crime de război? și așa mai departe. Nu vor fi interesați. Acești oameni au găsit o nișă pe care o exploatează pentru a obține bani. Respectiv, obțin sinecuri și institute de pe urma cărora ei și o serie întreagă de acoliți să poată să trăiască, animând mai departe un subiect și niște teme, inventând sperietori artificiale și dușmani invizibili cărora vor să le dea o oarecare materialitate aparentă ca să mai poată să obțină alți bani.

Lucian Vâlsan (Freedom Alternative): Adică, cererea pentru antisemitism e mult mai mare decât oferta?

Silvian-Emanuel Man: Exact. E adevărat, există organizații așa-zise ”legionare”, ”creștine”, ”patriotice”, dar, de fapt, sunt creațiile aceluiași sistem, pentru că e nevoie de un conflict între ele pentru a se face pașii și de-o parte, și de cealaltă. E nevoie de conflict social, e nevoie de agitații și s-a creat această marotă a ”legionarilor” care vin și devastează Universitatea – e o marotă pe care o cunoaștem foarte bine din anii 90, de la mineriadă. Ea nu este veche de numai 35 de ani, e mult mai veche – vine de la Rebeliunea legionară, care de fapt a fost gândită și de guvernul Antonescu, pentru că anumite chestii nu au fost făcute de legionari. Scopul a fost eliminarea Mișcării Legionare de la putere în ianuarie 1941. Pe partea cealaltă, Antonescu a refăcut povestea cu Rebeliunea, că atunci a fost brodată narațiunea cu pericolul legionar.

La manifestația din Piața Palatului de la 6 noiembrie 1945, când guvernul Groza a adus muncitori ca să bată marea masă de manifestanți ce fusese mobilizată pe canale țărăniste și liberale, am auzit o narațiune similară. Erau și legionari acolo, evident, pentru că ei începuseră să se camufleze în rândul partidelor istorice, dar comuniștii au acuzat întreaga manifestație de ”insurecție legionară”, ceea ce nu era adevărat. Chestia asta cu ”legionarismul” s-a tot reluat de-a lungul istoriei – în ‘48, la marile valuri de arestări și la valul de arestări din ‘56, am avut-o și în ‘90, când Iliescu vedea ”legionari” în golanii din Piața Universității.

Lucian Vâlsan: Scuza cu ”legionarii” a fost folosită și în 1977 pentru reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului. Aceeași discuție s-a folosit și în 1987, pentru a justifica reprimarea brutală a revoltei muncitorești de la Brașov. Sub același pretext s-a scos din istorie și s-a trecut sub tăcere o revoltă consumată la Cluj în 1983. Sunt multe, multe exemple.

Silvian-Emanuel Man: Ideea în sine e că avem o tradiție instituțională a statului român de a întreține acest mit al ”loviturii de stat” de tip ”legionar”. Pericolul așa-zis legionar e scos la un moment dat din joben, ca un iepure, și e utilizat în momente-cheie, când trebuie cauzată o diversiune, când trebuie divagată atenția opiniei publice sau e nevoie de găsirea unor scuze pentru o serie de acțiuni care de fapt aparțin statului.

Lucian Vâlsan: IQ ul colectiv a scăzut, poate că și de-aia sperietoarea asta cu ”legionarii” merge mai bine.

Silvian-Emanuel Man: I-au și amestecat pe legionari cu cei din Legiunea Străină, încercând să rezulte cumva ideea asta ca ar exista o analogie, că ar fi cumva legate, că ar exista un ”pericol legionar”. Se vede cum a fost reîncălzită ciorba. Măgureanu ar fi spus la un moment dat că ”voi crea atâtea mișcări legionare că nu veți mai știi care e cea adevărată”. Ceea ce nu este exclus – după ‘90 au existat tot felul de fragmentări în rândul foștilor deținuți politici legionari, cum de altfel au existat și la liberali sau țărăniști, dar nu atât de vizibile. La legionari, asta s-a întâmplat și cu scopul instrumentării, din două perspective. Dacă țărăniștii și liberalii își puteau face culoare politice fiindcă aveau alte legături în exteriorul țării, în cazul foștilor deținuți politici legionari au fost mai multe interese. La un moment dat a existat o oarecare fascinație, o redescoperire a anilor ‘30, dar asta s-a întâmplat încă din perioada regimului ceaușist, de unele cadre ale Securității care și-au dat seama că după ‘90, acestea s-ar putea rebrandui în forme așa-zise ”legionare”, fiind util de folosit astfel. Și atunci au apărut tot felul de organizații care ar fi ”neo-legionare” – ONG-uri, asociații care cumva se revendică parțial sau total de la aspecte legionare.

Problema e următoarea – unele pot fi demersuri private ale unor persoane care își asumă aceste repere, dar altele sunt în mod clar chestii artificiale dirijate de serviciile de informații pentru a obține acei ”legionari” de care au nevoie, spre exemplu pentru a compromite o manifestație, un protest. Adică, aceste organizații sunt trimise la un moment dat la un protest și însăși prezența lor acolo compromite ce se întâmplă în spațiul respectiv pentru simplul motiv că au apărut și organizația X și liderul Y.

 

Citește mai mult pe PODUL