Încă se mai plâng unii de hotărârea Bolojanului de a comasa activitatea bibliotecarilor din mediul rural

Bine că mai sunt unii bibliotecari prin comune.
Dacă ați cunoaște cu adevărat realitatea din teren ați ști că bibliotecarul muncește în primărie, acolo unde a mai rămas funcția în schemă. Acum 25 de ani, când puține primării aveau calculatoare, unii directori de biblioteci județene au făcut proiecte de finanțare cu fundația Bill&Melinda Gates pentru dotare cu Pc-uri și conexiune la internet.

De dragul unui terminal și a extinderii rețelei de internet ( încă vorbeam de conexiune dial-up prin țară), unii primari au acceptat să pună pe statul de funcțiuni un post de bibliotecar, căruia i se acordau câteva ore de funcționare sau elevii veneau pur și simplu la primărie după bibliotecar.

Între timp, primăriile s-au dotat, primarii și restul personalului au învățat să utilizeze terminalele, unele școli s-au desființat, social-media a acaparat interesul copiilor, care au cu toții telefoane, tablete etc.

Sălajul a fost primul județ care a avut biblioteci comunale în fiecare comună, dotate cu calculatoare și conectate la internet. Acum situația e la fel ca peste tot.

Degeaba deplângem situația bibliotecarilor dacă învățământul rural nu a fost susținut, universitățile nu mai pregătesc dascăli adevărați și pentru școlile din rural, studenții sunt tot mai puțin dispuși la efort intelectual ( ex.: să ai de citit fragmente de roman, nu romanul întreg la Litere e hilar și simptomatic), dacă protecția socială a populației tinere e jalnică, natalitatea scăzută și nestimulată de măsuri adecvate, noi ne văietăm acum și deplângem o măsură care nu e decât continuitatea firească a unor politici dezastruoase. Ca de obicei, vrem să tratăm simptomul și nu cauza.

Câtă vreme cultura este tratată ca sora mai mică și mai proastă, iar cei implicați în viața culturală sunt de partea sistemului, în loc să fie cu poporul, meseria de bibliotecar în zonele rurale va deveni o ocupație excentrică a unora cu biblioteci private, refugiați din marile orașe spre ultimele oaze de liniște și pace sfântă.

Alice Valeria Micu