”Legionarii” de care aveți nevoie

Eu nu spun că legionarii n-au făcut crime, fiindcă au făcut (iar responsabilitatea acestora e pur individuală), nu spun nici că n-ar fi fost periculoși. Spun doar că e un mit mincinos ideea că ar fi intenționat / putut să dea ”o lovitură de stat legionară” atunci, sub Carol al II-lea. Mai mult, toate circularele și înscrisurile lui CZC (fie de la Jilava, fie de la Râmnicu Sărat) conțin ordine explicite privind non-combatul și lipsa oricăror provocări. Și-apoi, cum să dea ”lovitură de stat legionară” împotriva monarhiei?!, când legionarii erau monarhiști fără excepție.

Mitul loviturii de stat de tip legionar va fi expus sub toate formele la Rebeliunea legionară, însă Rebeliunea e o chestiune complexă, întrucât mareșalul Ion Antonescu avea nevoie de ea pentru a elimina Mișcarea Legionară de la putere în ianuarie 1941. Imediat după aceea, narațiunea ”loviturii de stat legionare” a fost eficient și etapic dezvoltată de regimul Antonescu, multe aspecte fiind preluate de propaganda comunistă.

În cea mai mare proporție, legionarii care au comis crime și alte violențe la Rebeliune, fie au fost uciși / încarcerați de regim, fie (cei mai mulți) au fugit cu Horia Sima în Germania, luând apoi calea exilurilor fără sfârșit, fie (și aici mă refer la tineri legionari participanți sau doar acuzați că au participat la Rebeliune) au fost trimiși în primele linii ale războiului împotriva URSS, mulți murind acolo.

La 6 noiembrie 1945, la manifestația regalistă și anticomunistă din Piața Palatului, când guvernul Groza a adus muncitori ca să-i bată cu răngile pe numeroșii manifestanți chemați în stradă prin canalele PNȚ și PNL, ”argumentul” comuniștilor a fost că acolo ar fi avut loc o ”insurecție legionară”, ceea ce nu era câtuși de puțin adevărat. Dar justificarea a acoperit crime și persecuții sălbatice.

Marile valuri de arestări politice din 1948 au fost motivate tot din cauza așa-zisului ”pericol legionar”, deși atunci nu au fost arestați numai legionari iar acest pericol chiar nu exista pentru regim – cu atât mai puțin s-ar putea vorbi de pericolul unei lovituri de stat de tip ”legionar”. De notat că 99,9% dintre tinerii arestați și condamați strict pentru delicte de gândire erau prea tineri pentru a fi participat la Rebeliune, darămite să fi activat în Mișcarea Legionară interbelică. Promotorii Legii Vexler și ceilalți extremiști de stânga amestecă în mod voit lucrurile și perioadele, prin calificativul de ”legionar” lipit unui tânăr în 48 sau în anii 50, ei sugerează, fără nicio clarificare, că acesta s-ar face vinovat de crimele de la Rebeliune sau de dinainte, ceea ce este total fals și absurd. Răspunderea juridică e strict individuală.

Marota așa-zisului ”pericol legionar” și al unei așa-zise ”tentative de lovitură de stat de tip legionar” a fost motivul invocat de autoritățile comuniste și în toamna lui 1956, pe fundalul Revoluției de la Budapesta, când elitele studențești au fost arestate și condamnate pentru culpe închipuite.

Dileala ”pericolului legionar” a fost utilizată de regimul Ceaușescu în multe situații, inclusiv în 1977, pentru a reprima greva minerilor din Valea Jiului. Minerii ajunseseră ”legionari”. Sub același pretext s-a scos din istorie și s-a trecut sub tăcere o revoltă anticomunistă consumată la Cluj în 1983.

În 1987, aceeași marotă a fost invocată pentru a reprima revolta muncitorească de la Brașov.

În 1990, Ion Iliescu îi cataloga drept ”legionari” pe golanii din Piața Universității.

Acum înțelegeți la ce mă refer? Legea Vexler se înscrie în acest tipar. Înțelegeți că, susținând minciunile astea, nu faceți nimic ”incomod” și ”isteț”, ci dimpotrivă, doar vă înrolați, cu tastatura de acasă, din oportunism, conformism și neomarxism (ca să nu mai amintesc de IQ cu minus), în cea mai obosită, mai banală și mai cretină propagandă a statului, și asta încă din 1938? Sunteți la fel de liberticizi ca Vexler & Florian.

Răzvan Gheorghe – Podul