Stegarul dac – Evadarea Conștiinței dintr-un Sistem Bolnav

De aproape trei luni, Cezar Avrămuță se află în arest preventiv, devenind simbolul viu al prăbușirii drepturilor civice în România. Nu pentru că ar fi pus în pericol siguranța publică. Nu pentru că ar fi instigat la violență. Ci pentru că a ieșit din casă, înarmat cu un tricolor și o voce. Pentru că a rupt o brățară electronică și a pășit pe străzi cu curajul demnității. Această „evadare” – prezentată în mod artificial drept sfidare penală – este, în realitate, un act de rezistență morală împotriva unui sistem care-și pedepsește conștiințele.

Să lăsăm ipocrizia deoparte. Cezar Avrămuță nu a evadat pentru a fugi din țară sau a se ascunde prin boscheți. A evadat pentru a protesta împotriva unor alegeri anulate abuziv. A evadat dintr-o detenție mascată, în care libertatea sa de a protesta fusese amputată printr-un control judiciar discreționar. Iar reacția sistemului nu a fost nici juridică, nici rațională: a fost represivă. Zeci de mascați și de jandarmi au fost mobilizați. Cezar a fost tratat ca un infractor periculos. De ce? Pentru că a îndrăznit să spună că România nu mai este o democrație.

Această tăcere a instanțelor, această complicitate a presei mainstream, această frică de a rosti adevărul – toate alimentează o mașină de zdrobit vocile incomode. Arestul preventiv în cazul lui Cezar nu mai este o măsură de precauție. Este o sancțiune. Un avertisment transmis tuturor celor care mai vor să se exprime. Dar tocmai de aceea, „evadarea” lui Cezar este de fapt un test pentru noi toți. Cât timp vom mai tolera umilința? Cât timp vom mai accepta ca o persoană să fie persecutată pentru că refuză tăcerea?
Cezar Avrămuță trebuie eliberat. Nu pentru că e un erou. Ci pentru că este un cetățean care și-a exercitat un drept – acela de a protesta. Dacă statul român confundă protestul cu ultrajul, iar conștiința cu infracțiunea, atunci nu el a evadat – ci noi toți suntem prizonieri ai unei false democrații.

Viorica Petrescu