21 august 1964 – Părintele Dimitrie Bejan părăsește nereeducat, printre ultimii, închisoarea Aiud: „Cum am intrat în pușcărie, cu inima curată, așa am scos-o la lumină, parcă mai curată: aur purificat, pentru Hristos. Cum am intrat în pușcărie, cu dragoste de neam, tot așa am ieșit pe poarta Aiudului, parcă iubirea pentru român a mai crescut cu-n stat de om”.
În lagărul sovietic de la Oranki, unde a fost întemnițat în 1942, după ce a fost rănit la Vadul Nistrului, preotul militar Dimitrie Bejan a scris pe foi de mesteacăn un curs despre istoria românească a Basarabiei și a Nordului Bucovinei. Pentru acest fapt, Tribunalul Militar din Moscova l-a condamnat la moarte, în 1948. Părintele Dimitrie a contestat sentința instanței moscovite și a cerut să fie judecat în România, fapt pe care sovieticii l-au acceptat. Astfel, după șase ani de prizonierat în lagărele Siberiei, Părintele Dimitrie Bejan a fost repatriat. Avea să scrie cum la Mănăstirea Oranki au fost împușcați, după instaurarea comunismului în Rusia, 11.000 de preoți și călugări care n-au vrut să se lepede de Hristos. Când s-au făcut săpături în curtea lagărului, a fost găsit trupul neputrezit al unui mitropolit.
Timp de 16 ani, Părintele Dimitrie Bejan a fost întemnițat la Jilava, Văcărești, Aiud, Poarta Albă, Cavnic și deportat în Bărăgan. A fost printre ultimii deținuți politic eliberați de la Aiud, în 21 august 1964. A fost un cavaler fără prihană, refuzând reeducarea de la Aiud, așa cum în 1944 refuzase să se întoarcă în Țară din Uniunea Sovietică (unde a fost deportat în lagărăle de la Oranki, Karaganda și Mănăstârca) cu divizia trădătoare „Tudor Vladimirescu”.
În sufletele foștilor deținuți politic a rămas acel «Hristos a înviat, fraților!», dintr-un miez de noapte al Învierii Domnului, vestit de părintele Dimitrie undeva în colonia de muncă de la Peninsula – „Valea Neagră”, unde pătimea alături de brigada 34 a preoților. A fost pedepsit, trimis la carceră, dezbrăcat, dar a simțit că „Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare”.
Până la săvârșirea vieții sale pământești, la 21 septembrie 1995, Cuviosul Părinte Dimitrie a purtat în sufletul său „mirul de pe frunțile celor ce au murit. Inimile lor bat în inimile noastre și visurile lor de biruință sunt visurile noastre pentru ziua de mâine”.
Fie să avem parte de rugăciunile Părintelui Dimitrie Bejan, cel care în temnițele bolșevice a cunoscut „bucuriile suferinței”!
Florin Palas
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
