Când eroul Aurel State s-a aruncat în gol de pe acoperișul Securității Uranus pentru a nu-și trăda prietenii sub tortură

„Când eroul Aurel State s-a aruncat în gol de pe acoperișul Securității Uranus pentru a nu-și trăda prietenii sub tortură. 12 ani în Siberii de gheață și 8 ani în temnițele de ”acasă”. Măreția unui titan al rezistenței anticomuniste.

Ori de câte ori se întâmplă să scriu despre Aurel State sunt năpădit, inevitabil, de emoții și sentimente amestecate. E un titan al rezistenței anticomuniste, cu 12 ani petrecuți în lagărele siberiene, fiindcă a refuzat categoric să-și încalce jurământul față de Patrie și Rege, urmați de alți 8, abominabili, în temnițele de ”acasă”, care se vor dovedi, pentru numeroși eroi ai Armatei Regale, mai crâncene și mai letale decât Siberiile de gheață.

Călcat în picioare săptămâni în șir de criminalul psihopat Gheorghe Enoiu și de brutele lui acefale, în anchete ale căror chinuri întrec orice închipuire, în cugetul lui Aurel State încolțește gândul sinuciderii, pentru a nu fi folosit de securiști, prin ”mărturii” smulse sub cea mai bestială tortură, împotriva altor nevinovați. Nici mai mult, nici mai puțin, tânărul își îmbrâncește gardienii și urcă, parcă zburând, scara de incendiu, și se aruncă în gol de pe acoperișul Securității Uranus, dorindu-și cu toată ființa să moară. Înălțimea e considerabilă (câteva etaje), impactul îl zdrobește de scările de piatră și îi produce aproximativ 120 de fracturi, consemnate la dosar, dar, grație unui adevărat miracol, rămâne în viață, bântuit de faptul că l-a refuzat moartea. Urmează ani grei de temniță pe care-i execută fără să se plângă, infirm și bolnav, pradă unor dureri permanente, până în ꞌ64, fiind eliberat de la Aiud în ultimul lot, cel al nereeducaților, rămânând de nezdrobit de-a lungul reeducării coordonate de criminalul Gheorghe Crăciun.

Hăituit și supravegheat în permanență de Securitate, State va lăsa posterității o lucrare fundamentală a cărei valoare e inestimabilă în orice sistem de referință – ”Drumul Crucii”. Eroul Aurel State avea să moară la 19 noiembrie 1983, pe un pat de spital, oficial din pricina unui ulcer perforat, existând însă suspiciuni rezonabile că a fost asasinat de Securitate. Întreaga sa viață a pășit pe drumul Calvarului.

În 2021, în aprilie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea fostului deținut politic. Aceasta e povestea lui.

Aurel State s-a născut la 29 aprilie 1921, în Godeni, Muscel, fiind primul dintre cei patru copii ai țăranilor Ion și Elisabeta. După ce urmează cursurile Școlii Normale din Câmpulung (1932-1940), se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Ploiești.

”În 1942 pleacă pe front în linia întâi, luptând în Batalionul 1 Vânători de Munte, trupele de elită ale Armatei Române de atunci. Se remarcă în bătăliile pentru cucerirea Sevastopolului și este decorat cu Virtutea Militară, cu Ordinul Mihai Viteazul, cea mai ilustră decorație românească de război, și cu Crucea de Fier. Fiind rănit în patru rânduri, este trimis de două ori în țară, dar, de îndată ce se restabilește, cere întoarcerea pe câmpul de luptă și, după ce soarta Frontului de Răsărit este pecetluită, în pofida faptului că e avertizat că merge la pieire sigură, se consideră dator să lupte până la capăt pentru cauzele pe care le asumă, fie și pierdute”, punctează Anca Crivăț, în Prefață la ”Drumul crucii. Amintiri de pe front și din gulaguri”, Editura Rost, 2014.

Aurel State cade prizonier în Crimeea, la 12 mai 1944, în aceeași perioadă cu Aurelian Gulan, la rându-i strălucit ofițer al Armatei Regale, care peste ani avea să-l descrie pe State: ”Un sublocotenent tânăr, un copil ca și mine… cu o privire angelică, o arătare biblică”. Tot atunci cade prizonier și George Fonea, care va deveni poetul prizonierilor români din URSS. Alături de numeroși alți eroi ai Armatei Regale, vor cunoaște oroarea lagărelor siberiene. Condamnat la 25 de ani și azvârlit în Gulag, Aurel State va executa 12, trecând prin Gorki, Oranki, Simferopol, Vorkuta, Donbass, Stalingrad și Sverdlovsk, dar probabil că abominabilul itinerariu va fi fost mai amplu.

De-a lungul anilor de calvar, le va trimite călăilor sovietici o serie de memorii incisive prin care va demonta acuzațiile mincinoase de ”criminal de război”, singura ”culpă” a lui State și a eroilor asemeni lui fiind că au ales să respecte onoarea și jurământul față de Patrie și Rege:

”Luptasem expus morții, ca și adversarul – dovadă cele patru răni, dar nu dădusem o palmă celor fără apărare și totuși, în numele justiției unei mari puteri, eram trecut în rândul nelegiuiților”. (”Drumul crucii. Amintiri de pe front și din gulaguri”, partea a II-a, ”La apa Vavilonului”).

Mai departe, aici: https://revistatreispe.wordpress.com/2024/05/04/eroii-armatei-regale-torturati-de-comunisti/