Iar faptul că suntem într-un atac final la adresa existenței oricărei forme de manifestare a capitalului (și inițiativei) private românești se vede cu ochiul liber… Nu mai trebuie deslușit din aranjamentele legislative ilegitime… Mesajul este direct… De alungare… Acum, a patronilor români, ținuți atâtea decenii sub cele mai sordide etichetări și acuzații intenționat întreținute în mentalul colectiv… Or, împreună cu aceștia vor pleca și mii de angajați… În șomaj, în sărăcie… Dar asta nu îi interesează pe acești guvernanți venetici… Pentru ei, e ca la război… Suntem doar o cifră, o zecimală după o virgulă deja ștearsă din statistici… Pentru ei nu contează nici miile de familii sărăcite, nici visurile și chiar destinele distruse (prin învinovățirea penală a aproape oricărei greșeli, – contabile, fiscale, de administrare a firmei, și nu doar a eventualelor abateri), nici inițiativele sfărâmate și definitiv strivite… Pentru că totul va fi pus în slujba noului „patronat” de mâine… A stăpânirii venetice pe care românii vor trebui să o accepte pentru o bucată de pâine, pentru un pumn de bani pentru a-și achita taxele, impozitele, amenzile, drepturile de a mai circula, de a mai avea mașini, case… Pentru că, nu întâmplător acum sunt înghesuite și alte coserte și ștreanguri legislative, de la revizuirea modului de calcul al taxelor de drum, prin impunerea controlului „în viu” a numărului de kilometri parcurși de un șofer, și practic, supravegherea rutelor și a timpilor de deplasare (a acestei viitoare nelibertăți de circulație), prin mijloace de supraveghere inclusiv satelitare a mașinilor, la supravegherea fiecărui colț locativ-patrimonial al românilor. Totul sub pretextul impozitării a ceva ce poate românii nu declară de prin curțile și bătăturile lor, instaurându-se, astfel, prezumția de vinovăție și tratarea noastră, de facto, drept contravenienți și infractori… O supraveghere și intruziune în viața privată prin avatarurile noilor tehnologii (drone), dar și prin metehnele vechi, precum spiritul reprobabil al lingușitorilor de sistem ce vor asigura noua pâră la ușa sistemului… Practic, prin (re)activarea miilor de frustrații ce așteaptă să fie ridicați la ranguri altminteri de neatins, ca potere ale big-brother -ului ce se vor uita, nu peste gard, ci vor intra peste oameni într-un stil totalitar reactivat… Doar că, de data aceasta nici „moromeții” nu vor mai fi aici, nici rezistența munților, deja condamnată de acest sistem, nici dreptul la protest, nici măcar spontan, ce va fi stins din fașă… Iar totul se face, nu în complicitate cu UE, ci la ordinul ei. (Dar va exista și o parte de complicitate a Europei cu acest sistem, prin închiderea ochilor la abuzurile pe care despoții eurofanarioți de la guvernare le vor face pentru a-și asigura părțile lor)…

În acest tablou sinistru, desființarea mediului privat autohton va aveni astfel și ca urmare a activității organismelor de a verifica ființarea firmelor, deși este dreptul unei societăți comerciale de a rămâne în „stand by” când piața nu-i permite prezența, dar și prin impunerea unor plăți aberante, precum obligația majorării capitalului social la 8000 de lei. Care nu va mai fi, de fapt, un capital social, ci, pe litera motivației guvernanților (constituirea unei asigurări pentru cazul în care o firmă nu va mai avea bani de taxe și impozite), practic un capital de asigurare la dispoziția guvernanților. Și nu doar a guvernanților, ci prin ei, la dispoziția UE, care vrea să-și finanțeze proiectele totalitare  direct din banii europenilor, la început, experimental, din banii românilor, iată, și prin impunerea unor depozite asiguratorii imbecile (pentru că un capital social nu este un provizion de asigurare). Desigur, chiar dacă drepturile de proprietate, drepturile la liberă inițiativă și dreptul de asociere sunt încălcate violent, guvernanții nu vor modifica nici măcar legea societăților comerciale pentru a impune capitalul social drept un depozit de „garanție” la înființarea firmei, sau pe parcursul existenței ei, și nici Legea supremă, pentru a scoate din drepturile fundamentale, tot ceea ce este garantat și ocrotit. Pentru că, oricum, deja acestea nu mai încurcă deloc guvernanții…

Iar momentul agresiunii este special ales… Suntem la „granița” de transfer între două generații paradigmă… Cea de ieri, deja prea obosită, prea dezamăgită, dezgustată chiar, pentru a-i mai păsa, și cea de mâine, tăcută prin neputința de a-și mai înțelege, nu doar propriile drepturi, ci însăși rostul… De aceea, deși este o agresiune continuă și la adresa mediului privat românesc, patronatele și sindicatele tac… Unii șefi, liderii, sunt prea nepăsători, obosiți, alții deja sătuli pentru a se mai lupta cu un sistem agresor, ori, poate, chiar prea bolnavi și îmbătrâniți pentru a mai înțelege toate tărășeniile legislative…