Ionuț Tene ridică o întrebare corectă: de ce Patriarhia face slujba de înmormântare a unui ateu?

Răspunsul este simplu și dur:
Pentru a își păstra relevanța și utilitatea simbolică în stat.

În anii 50, înainte de moartea sa, Petru Groza a insistat să fie îngropat cu popă. Însă nu doar cu popă, ci și cu rabin, muftiu, imam, ce s-o mai găsi. Căci, așa cum i-a spus rabinului Moses Rosen, cine știe care religie are dreptate?

Statul comunist român a acceptat, dar doar cu popii ortodocși.
Iar motivul este simplu, deși comunist, statul român era…statul român, în stil bizantin.
Biserica Ortodoxă română nu este văzută și nici nu se vede pe ea ca o credință a oamenilor, ci o instituție a statului și a națiunii române.
Desigur, nu e doar cazul României, ci al tuturor statelor și națiunilor ortodoxe.
Daniel Barbu aducea aminte cu amuzament de multe ori cum după niște alegeri din Grecia, în timp ce depuneau jurământul cu evanghelie și popă, parlamentarii comuniști greci erau cei mai pioși la făcut cruce și pupat evanghelia.
La mirarea unui reporter francez, a venit replica: sunt ei comuniști, dar sunt greci….

În buna tradiție a simfoniei bizantine, BOR trebuie să se arate tot timpul ca utilă și relevantă simbolic în stat și pentru stat.

De aceea e o întreagă bătălie, mai ales la înmormântările cu valoare simbolică ca BOR să fie prezent și, dacă voința decedatului este alta, să fie ignorată.

Opinia și credințele personale ale oamenilor sunt secundare, în această cheie.
Sunt relevante în măsura în care, oficial, acele persoane aparțin unor alte culte. Dar și atunci se caută soluții.
A se vedea cazul greco-catolicului Coșbuc, pomenit cu parastase ortodoxe la toate ocaziile….

Un exemplu ilustru este Mihai Eminescu, care nu a fost ortodox decât formal, cu declarații foarte moderne legate de religie, dar tratat oficial de către BOR ca un soi sfânt necanonizat.
Sau al săracului Ion Creangă.

Circulă zvonul (ce pare confirmat de absența doamnei Iliescu și a unor rude de la slujba de la Cotroceni), că Iliescu și-ar fi dorit să fie incinerat.
Dar asta intra în coliziune cu ideea unor funeralii naționale standard, cu slujbă.

Bogdan Alexandru Duca