Opinca românească pe Parlamentul de la Budapesta. Pe 4 august 1919 un soldat oltean a făcut istorie în Ungaria

Istoria consemnează fapte mai mult sau mai puțin cunoscute. Trecutul României nu scapă de această stare de fapt și, alături de eliberarea Moldovei de trupele rusești, trecute sub stindardul revoluției bolșevice sau dejucarea unui plan militar ruso-maghiar, ambele la finele Primului Război Mondial, ocuparea Budapestei este un alt episod. Un episod care le-a urmat pe cele două. Astăzi se împlinesc 103 de ani de când, în cel mai propriu mod, România a pus bocancul pe gât Ungariei. La 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniștii conduși de Béla Kun, care au șicanat trupele române din Transilvania, în scopul multisecular al maghiarilor: ocuparea provinciei.

La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alți generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moșoiu și locotenent-colonelul Ion Antonescu. A fost cucerită capitala, Budapesta, Béla Kun a demisionat și regimul comunist a fost înlăturat. Ocupația românească a capitalei a durat până la 14 noiembrie, același an, care a rămas sub conducerea armatei naționale ungare. La 16 noiembrie 1919, Horthy a intrat în Budapesta, iar la 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei.

„Sus opincă, jos papuc / Eu până la Pesta mă duc”. Cântecul popular din acea perioadă este descris de generalul Marcel Olteanu, fost guvernator al Budapestei în timpul ocupaţiei româneşti a Ungariei. Versurile cântecului „Sus opincă, jos papuc / Eu până la Pesta mă duc” a apărut iniţial în cartea sa „Huzarul negru”, 1926, şi a fost preluat în reeditarea cărţii generalului Gheorghe Mărdărescu.

Regele Ferdinand I asistă la trecerea Tisei „…Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fâlfâia în vânt flamura ungurească, roşu-verde-alb. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dându-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă…(…) Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămână de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…Zis şi făcut. Chemând pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborât steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luând apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsându-i nojiţele s-atîrne-n vânt. Şi aşa a fâlfâit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui…”, se arată în cartea generalului Mărdărescu. Generalul Mărdărescu Budapesta fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerînd războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau consecinţă imediată a lui, iar meritul armatei române este imens, ţinând cont că în toată istoria modernă România a dus războaie doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor.

Șeful gărzii de la intrarea principala era sergentul Iordan, din Craiova. Românii nu dăduseră jos steagul Ungariei de pe Parlament după ocupare.

Se pare că Iordan nu era tocmai mulțumit de prezența steagului  și ar fi dorit să răzbune ceea ce cosidera el nedreptățile maghiarilor față de români. Îi vine astfel  ideea de a agăța una dintre opincile sale de steagul maghiar pentru a arăta tuturor cine controlează Budapesta.

A coborât așadar steagul și, personal, s-a urcat și a agățat deasupra steagului în roșu-alb-verde opinca sa, ridicând apoi steagul. Așa a ajuns opinca românească pe Parlamentul de la Budapesta.

NapocaNews, Foto: Ziariști Online