GHEIȘA TENISULUI MONDIAL

E în plină desfășurare US Open, turneul american de Grand Slam care încheie anul marilor turnee. Ca de obicei, aceiași jucători se perindă pe celebrele terenuri, de la Australian Open la Roland Garros, de aici la Wimbledon și mai departe la Flushing Meadows, New York. Între aceste Grand Slam-uri sunt alte zeci de turnee mai potrivite sau mai mici. Și, cel puțin, la Grand Slam-uri se adună toți jucătorii cu pretenții la milioanele de dolari puse în joc. E o luptă pentru bani atroce. A spus-o chiar Carlos Alcaraz, că ținta tuturor jucătorilor sunt sumele puse în joc. Și tentația este fantastică. Dacă pierzi chiar din turul 1, te umpli de ani, așa cum se umplu și jucătoarele noastre, care sunt de umplutură, e un miracol dacă de întâmplă ca vreo una să ajungă în turul trei.

Toți jucătorii sunt cunoscuți, jocul lor e același. Te plictisești să vezi cum tot joacă Iga Swiatek, ca un robot. La fel Gauff sau Pegula. Doar Muchova ce mai are prestanță, iar la băieți Lorenzo Musetti. Tenisul e cam uitat, e un pretext pentru Money, cum a fost pentru „Simo”. Tenisul de plăcere a dispărut.

Dar nu scriam aceste rânduri dacă acum la US Open nu se întâmpla o mare minune, o adevărată revelație: prezența neobișnuită a lui Naomi Osaka, care joacă un alt tenis, tenisul de ikebana, tenisul de plăcere, amintindu-ne de anii ei de debut, când câștiga aici marele trofeu (e dublă campioană US Open). Însă acum maturitatea face din ea o jucătoare unică. Jocul ei este de o frumusețe rară, e peste tot ce se poate vedea pe arenele mondiale. Nu are egal, nu are concurență. Chiar dacă nu va câștiga turneul, fiindcă sunt alte loazbe de dat cu bățul, cum e Sabalenka, ce ne-a arătat ea este o minune. Cel puțin în înfruntarea cu Coco Gauff a fost de pe altă planetă. Campioana americană nici nu a știut când a fost învinsă fără nici un drept de apel. Nu numai că pe tabelă scorul arăta în favoarea ei, a lui Naomi, dar la fiecare minge, chiar și când pierdea, Osaka zâmbea. Starea ei pozitivă, o acumulare de tradiție niponă, ni se transmitea și nouă. A avut mereu pe față un surâs ca acele frumoase gheișe din Memoriile unei gheișe. Plus că hainele ei, costumul pe care îl poartă, este de un mare rafinament, scos parcă din arhivele gheișelor. Loviturile sale, gesturile sale sunt de o mare armonie. De altfel, loviturile sunt în prelungirea gesturilor. Orice mișcare a ei are un har estetic. Nimic nu este primar, deranjant, rudimentar, care ține de saturație, așa cum se vedea la Gauff, care tocmai din acest motiv a făcut peste 30 de erori neforțate. Naomi juca alt tenis pentru ea. Naomi Osaka a reinventat tenisul și ne invită să medităm la acest sport ca la o activitate a minții, apropiată de artă. Diferența dintre ea și restul jucătoarelor este dată de faptul că ea a făcut din tenis un joc la minții. Ceea ce vedem, este rodul unor meditații profunde, este o aplicație a minții ei. Întâi gândește și pe urmă lovește. Cu o viteză uluitoare. Un asemenea rafinament apropiat de perfecțiune nu-l înregistrează nici un alt jucător. Și e bine ca această jucătoare să fie iubită, ocrotită, aplaudată, pusă în vitrina marilor spectacole, fiindcă așa ceva se vede rar. Este un dar pe care trebuie să-l primim cu fericire.

Grid Modorcea