Sighișoara, orașul mirajelor

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că o să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin
și el o să se-nchidă într-o frunză de pelin…”
(Nichita Stănescu – Emoție de toamnă)

Aceste versuri, puse pe muzica folk a cantautorului Nicu Alifantis, ne introduc încet-încet în peisajul tomnatec: foșnetul tot mai aspru al frunzelor, diminețile răcoroase, sidefate de răzlețirile ceții, roua transformată pe alocuri în brumă, liniștea pădurilor avidă de cântecul păsărilor plecate spre alte ținuturi mai calde, pasul molcom pe aleile de sub zidurile Cetății Medievale Sighișoara. Toate acestea sunt întâlniri cu natura, care ne poartă gândul nostalgic precum o litanie într-un ținut de basm. Doar bătăile Ceasului din Turn, fie zi, fie noapte, ne amintesc nouă – trăitorilor – că timpul își are veșnicia lui, dar nu și a noastră. Așa cum ne este hărăzit, venim și plecăm, risipindu-ne în huma din care am fost alcătuiți. Dar să ne bucurăm de viață, de frumusețea ei – lucrul cel mai important.

Dacă spre sfârșitul lunii iulie am avut parte, la Sighișoara, de Festivalul Medieval ajuns la a XXX-a ediție, pe parcursul celor trei zile s-au desfășurat o serie de spectacole interactive: muzică și dansuri medievale, demonstrații de lupte cavalerești, readucând farmecul unei epoci în care onoarea și dreptatea se hotărau adesea prin dueluri și confruntări directe cu spada.

Tot sub auspicii sărbătorești, la sfârșitul lunii august și început de septembrie, Piața Cetății Medievale a fost inundată de bogăția dansurilor, cântecelor și costumelor populare, odată cu Festivalul ProEtnica 2025, unde și-au dat întâlnire reprezentanții celor 22 de etnii din România.

Iar acum, la mijloc de septembrie, tot în Piața Cetății din bătrânul oraș Sighișoara, a avut loc mult așteptata întrecere sportivă dedicată atletismului de masă: „Crosul Sighișoara 10K”, organizat în memoria dr. Stelian Larga, Cetățean de Onoare al orașului. Evenimentul a fost coordonat chiar de fiul regretatului doctor, Stelian Larga jr., și s-a bucurat de participarea unui număr mare de oameni de toate vârstele, alături de sportivi de performanță cu rezultate demne de laudă.

De la Stelian Larga jr. am aflat că această competiție, cât și dragostea sa pentru orașul natal, l-au determinat să continue ceea ce tatăl său a început:
„Demult aștept acest moment în care să redau ceva comunității. Năzuiesc ca acest însemn de apropiere să-i inspire și pe alți iubitori de Sighișoara, care pot face ceva pentru orașul copilăriei și tinereții lor. Tot de la tatăl meu am învățat dragul pentru oraș. Sperăm să facem din această întâlnire o tradiție sportivă, pe care să o dezvoltăm an de an.”

Competiția a avut susținerea unor organizatori pasionați și a mai multor sponsori care și-au unit eforturile pentru buna desfășurare a evenimentului.

Nu-mi pot ascunde admirația pentru prezența la Sighișoara a marii sportive Gabriela Szabo, una dintre cele mai iubite atlete românce. De-a lungul carierei sale, atât la Jocurile Olimpice, cât și la campionate europene și mondiale, Gabriela Szabo a câștigat tot ce se putea câștiga, purtând cu cinste tricolorul românesc pe cele mai înalte podiumuri.

Potrivit acesteia, concursul de la Sighișoara, aflat la prima ediție, este un pas important pentru sportul de masă în România:
„63% din populația României nu practică niciun fel de exercițiu fizic. Suntem un popor destul de sedentar. Sportul nu înseamnă doar alergare, ci și bucurie, socializare, plimbare, petrecerea unei zile minunate în natură. Aceste lucruri nu costă nimic. Mișcarea este cea mai ieftină pastilă de sănătate. Dacă am înțelege asta, România ar fi mult mai sănătoasă și mai energică.”

Activă în domeniul sportului din 1988, Gabriela Szabo a fost convinsă de Iolanda Balaș să rămână în administrația sportivă. Din 2004, după retragerea din activitatea competițională, promovează constant sportul de masă. În 2013 a părăsit Federația Română de Atletism, devenind consilier de ministru, iar ulterior ministru al Sportului.

Dialogul nostru a fost întrerupt de startul probelor și de febra premierilor, dar a rămas promisiunea unor alte întâlniri viitoare.

De fapt, la această competiție au câștigat toți participanții. S-a văzut clar că dragul de sport îi animă pe mulți. Rămâne ca autoritățile – Guvernul, Ministerul Culturii și Sportului, administrația locală și școlile – să susțină gratuit sportul de masă, pentru ca mișcarea să devină un mod de viață. Numai așa spitalele s-ar degreva de cheltuieli inutile, iar oamenii ar fi mai sănătoși, mai energici, mai iubitori de viață.

 14 sept. 2025                                                                                Vasile Luca