Teodor V. Păcățian, ,,Un mecenat român: Dr. Iosif Gall”, Editor: Ovidiu Emil Iudean, Editura Presa Universitară Clujeană

Teodor V. Păcățian, ,,Un mecenat român: Dr. Iosif Gall”, Editor: Ovidiu Emil Iudean, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2012, 201 p.

Lucrarea publicată inițial în 1916, de către Teodor V. Păcățian, ,,Un mecenat român: Dr. Iosif Gall”, mi-a amintit de juriștii de odinioară din Transilvania, parte a Monarhiei Austro-Ungare (1867-1918), de acea birocrație funcționă-rească de tip biedermeier perpetuată în Transilvania până la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, și în perioada interbelică ardeleană, volumul de față reiterând, sub aspect biografico-intelectual și al moștenirii de familie, ,,Spiritul Vienei” (Paul Johnston).
Cartea: Teodor V. Păcățian, ,,Un mecenat român: Dr. Iosif Gall”, Editor: Ovidiu Emil Iudean, a fost publicată la Editura Presa Universitară Clujeană, din Cluj-Napoca, în anul 2012, și are 201 p. Lucrarea supusă atenției dumnea-voastră, editată și îngrijită de Dr. Ovidiu Iudean, are meritul de a valorifica, sub raport documentar-arhivistic, manuscrisul testamentar al Familiei Gall-Agora, pus la dispoziție editorului de către Domnul Prof. Univ. Dr. Nicolae Bocșan, acesta din urmă fiind creator de școală de istorie la Cluj-Napoca, un spirit enciclopedic și un mare universitar de la Alma Mater Napocensis.
Prin lectura acestei cărți mi-am amintit de o întreagă generație de avocați, juriști, concipiști care au activat la ,,Tabla Regească” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în frunte cu Amos Frâncu și Iuliu Coroianu (Vezi: Nicolae Cordoș, Gelu Neamțu, ,,Iuliu Coroianu în vâltoarea vremurilor: 1847-1927”, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2006).
Teodor V. Păcățian s-a născut la 28 noiembrie 1852, în satul Ususău, din Banat, în familia lui Vasile și Elena Păcățian. A provenit dintr-o familie în care s-au născut patru copii (Teodor, Demetrie, Nicolae și Ioachim). Teodor V. Păcățian, viitorul om de cultură de mai târziu (inițiala V., de la Victor, când era mic a fost bolnav de tifos, era mentalitatea că dacă îi schimbă numele se face bine), a urmat școala primară la Lugoj, iar învățământul secundar la Arad. (p. 10). După efectuarea stagiului militar de 3 ani, în Regimentul nr. 61, Timișoara, ajunge adjunct de notar comunal în Jadani (p. 11).
Activitatea publicistică a lui Teodor V. Păcățian se regăsește în paginile unor ziare ca: ,,Luminătorul”, ,,Timișana” (ulterior ,,Gazeta Poporului”), ,,Tribuna” din Sibiu, ,,Amicul familiei” (Armenopolis/Gherla), ,,Aurora română”, ,,Telegraful român”, ,,Dreptatea” (p. 12). Datorită luării de poziție și a afirmării în scris a identității naționale românești din Transilvania, în ziarele și revistele românești amintite mai sus, i-au fost intentate 6 procese de presă, de către autoritățile austro-ungare. (p. 13). În timpul Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a fost redactorul ,,Gazetei oficiale”, organul de presă al Consiliului Dirigent, iar în anul 1920, pentru o scurtă perioadă, a fost la conducerea ziarului sibian ,,Foaia Poporului”. În anul 1922 a fost numit membru pe viață al ASTREI.

Teodor V. Păcățian rămâne prin excelență autorul ,,Cărții de aur”, publicată în 8 volume, în interstițiul cronologic 1902-1915). ,,Cartea de Aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana Ungară”, reprezintă și astăzi un instrument de lucru foarte util istoricilor și cercetătorilor.
Lucrarea de față reprezintă o contribuție documentară valoroasă din cel puțin două motive. Pe de o parte editorul Ovidiu Iudean aduce date biografice și aspecte culturale despre autorul manuscrisului pus în circuitul istoriografic, Teodor V. Păcățian (1852-1944), cât și despre cel care a lăsat o adevărată moștenire culturală, materială și juridică, în persoana judecătorului și mecenatului Dr. Iosif Gall (1839-1912). Acesta din urmă, viitorul jurist și om politic de la Budapesta, ales membru pe viață al Casei Magnaților, Camera Superioară a Parlamentului Maghiar de la Budapesta, s-a născut la 4 aprilie 1839, la Cluj, în familia protopopului greco-oriental Grigore Gall și al Carolinei (născută Stan de Borojjeno/Ineu). (p. 15). Familia Gall a avut 4 copii (Iosif, Iuliana, Nicolae, Ioan), Iosif Gall fiind cel mai mare dintre frați. (p. 16).
După efectuarea studiilor gimnaziale la Cluj, Iosif Gall a urmat Facultatea de Drept la Sibiu, ulterior, cu ajutorul financiar al Mitropolitului Andrei Șaguna, a continuat și aprofundat studiile de drept la Viena, capitala Imperiului Austriac, unde și-a luat doctoratul în anul 1860. (p. 16). Marele jurist și om politic de mai târziu, Dr. Iosif Gall, a urcat în ierarhia profesională ajungând pe rând: practicant la Cancelaria Aulică a Transilvaniei; concipist; a lucrat la Ministerul de Justiție de la Budapesta; Tribunalul suprem transilvănean; Tabla septemvirală de la Budapesta; referent la Curtea de Casație, avansând până la fucția de judecător, la o vârstă relativ tânără, 32 de ani. (p. 17).

Pe plan politic, Dr. Iosif Gall a îmbrățișat vederile liberale ale prim-ministrului Ungariei Kalman Tisza, a fost membru al Partidului Liberal Maghiar; în perioada 1881-1884 a condus cercul electoral al Recașului , comitatul Timiș. (p. 18). Alături de toate acestea, amintim că Iosif Gall a activat în Partidul Moderat Român (latura moderată a kossutiștilor; Mai multe detalii despre această facțiune politică, vezi în: Septimiu Albini, ,,Societatea Transilvania. Amintiri de la Tribuna Veche. Scrieri Politice”, Ediție, studiu introductiv și note de Răducu Rușeț, Editura Presa Univer-sitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014, passim ); a fost proprietarul ziarului ,,Viitorul”, înființat în anul 1883, la Budapesta. (p. 20).
După moartea soției sale, Ecaterina Agora, la 2/14 noiembrie 1899, fiind înmormântată în cimitirul greco-oriental sârbesc din Timișoara, își găsește și Iosif Gall sfârșitul obștesc la Budapesta, la 18/31 octombrie 1912, rămășițele sale pământești fiind transportate și înhumate la Cluj, alături de ceilalți membri ai familiei, în Cimitirul Hajongard (Cimitirul Central din Cluj). (p. 30). Iată cum apărea vestea morții marelui mecenat român Dr. Iosif Gall în ,,Telegraful Român” de la Sibiu: ,,Nu ne-a surprins trista solie, pentru că îl știam de mult bolnav pe adormitul în Domnul și totuși ea ne-a atins foarte dureros, în urma faptului că, în decedatul pierde neamul și biserica noastră pe unul dintre cei mai luminați și mai de valoare fii ai ei”. (Ibidem).
Manuscrisul testamentar a fost structurat de către Teodor V. Păcățian în trei părți distincte: testamentul lui Iosif Gall, biografia și activitatea politică, discursurile sale parlamentare din perioada 1881-1887, ținute în Parlamentul de la Budapesta, luări de poziție ale lui Iosif Gall într-o perioadă nu tocmai ușoară pentru românii din Transilvania, prezentate nominal, sintetic, în actuala lucrare de către cercetătorul clujean Ovidiu Iudean.
Volumul de față, adus în atenția cititorilor spre dezbatere și interpretare istoriografică, a fost rezultatul grantului de cercetare PN-II-PCE-2011-3-0040, director de grant: Conf. Univ. Dr. Pal Judit. O lucrare deosebită, o muncă de editare enormă, ce aduce în siajul recuperării elitei românești din Monarhia Austro-Ungară încă o personalitate din domeniul dreptului și al practicii jurisprudenței. Lecturând această carte mi-am dat seama și de câteva trăsături de caracter ale lui Iosif Gall. Prin toată munca depusă de-a lungul întregii vieți, cât și din paginile testamentului său se observă că a fost un om foarte bine pregătit, organizat în toate ale vieții , tipicar, chibzuit și cu viziune, proiecție către viitor. A lăsat totul în bună rânduială, inclusiv 15 florini pentru administratorul moșiei sale, după ce el și soția sa nu o să mai fie.

Alte donații lăsate de Familia Gall-Agora: bisericii greco-orientale din Lucareț: 400 florini; 100 de florini pe an pentru învățătorul din Lucareț (predare în limba română și sârbă); 200 de florini tot pentru învățătorul din Lucareț, ca să îndeplinească și sarcina de cantor la biserică. (pp. 80-81) și multe alte sume. Întreaga avere a fost lăsată, prin testament, comunității sârbești de sub Coroana Ungară, cât și românilor transilvăneni aflați sub jurisdicția politico-administrativă a Coroanei Sfântului Ștefan.
O carte-document necesară, ce completează activitatea juridică, politică, cultural-administrativă a unei personalități a Clujului parcă uitată astăzi, rămasă într-un con de umbra. Monografia adusă în fața dumneavoastră poate fi încadrată în seria cercetărilor biografice din sfera recuperării elitei românești din Transilvania: George Cipăianu, ,,Vincențiu Babeș”; Lucian Boia, ,,Eugen Brote”; Septimiu Albini, ,,Societatea Transilvania. Amintiri de la Tribuna Veche. Scrieri Politice”, ediție, studiu introductiv și note de Răducu Rușeț, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014; Gelu Neamțu, ,,Iuliu Coroianu în vâltoarea vremurilor”; Bujor Surdu, ,,Visarion Roman”, ediție îngrijită de Alexandru Onojescu și Vlad Popovici ș.a.
Lucrarea adusă în fața dumneavoastră de către noi, prin munca și acribia lui Ovidiu Iudean, este structurată tematic astfel: Studiu introductiv (pp. 7-38); Foreword (pp. 39-72); Un mecenat roman: Dr. Iosif Gall (pp. 73-74); Testament (pp. 75-92); Date biografice (pp. 93-112); Discursurile parlamentare rostite de Dr. Iosif Gall în Dieta Ungară: La legea despre prelungirea termenului de a putea permuta ministrul de justiție judecători de la tribunalele regești (p. 113); La legea despre comisiunile administrative (pp. 114-117); La legea despre calificațiunea funcțio-narilor (pp. 118-121); La înmulțirea judecătorilor la tabla regească (pp. 122-128); Dreptul la apelare la chestiuni penale (pp. 129-136); Despre parțialitatea judecătorilor (p. 137); Legea despre uzură (pp. 138-146); Legea despre instrucție în școlile medii (pp. 147-151); Reglementarea comerțului cu plătiri în rate (pp. 152-153); Legea despre administrarea dărilor publice (pp. 154-160); Legea despre judecătoria administrative financiară (pp. 161-164); Modificarea legii despre tutorie și curatelă (pp. 165-170); La legea despre comuniunile grănicerești (pp. 171-182); La legea municipală (pp. 183-184); Legea despre judecătorii auxiliari (pp. 185-186); La bugetul ministrului de justiție (pp. 187-198); Index de nume proprii (pp. 199-201).
O lucrare despre viața și activitatea juristului, omului politic și marelui mecenat din Lucareț, Iosif Gall, monografie ce întregește tabloul marilor personalități parlamentare budapestane, dar care adduce elemente de noutate pentru întreaga mișcare de emancipare națională românească din Transilvania, parte a Monarhiei Bicefale din 8 iunie 1867 și până la 1 Decembrie 1918.

Iosif Gall și întreaga moștenire testamentară, alături de Emanuel Gojdu (Fundația Gojdu, clădirile Gojdu de la Budapesta (Vezi: lucrările Doamnei Maria Berenyi și Domnului Profesor Cornel Sigmirean pe acest subiect), merită readuși în actualitatea istoriografică. Formarea educațională primară, secundară și universitară a juriștilor de talia Dr-ului Iosif Gall se înscrie într-un amplu proces de coagulare a unei elite juridice și filologice în Transilvania, pentru a milita pentru ,,ius” și ,,lex” ale românilor ardeleni, totul realizat prin studii serioase în universitățile Monarhiei Austro-Ungare, asociaționism cultural și mecenat susținut, de durată, de către oameni de anvergura Mitropolitului Andrei Șaguna, Familia Mocioni de Foen, din Banat, Ioan Mihu din Orăștie, Visarion Roman și mulți alții.
Despre această personalitate a amintit în anii trecuți colegul și prietenul Mircea-Gheorghe Abrudan, la Radio Renaștere, realizând o trecere în revistă a parcursului biografico-intelectual a celui care a fost Iosif Gall, cât și eu, în cartea despre Copiii din Transilvania și Proiectul de lege XV din anul 1891, apărută la Editura Presa Universitară Clujeană, din Cluj-Napoca.

Dr. Răducu Rușeț,
Cluj-Napoca, 08.09.2025!