Ziua Limbii Române sărbătorită în Grecia

Încet, încet, reîntors acasă, îmi revin pe seama experienței avute, a drumului făcut pe tărâmuri elene, ca prima ieșire personală într-o excursie organizată având drept scop sărbătorirea Limbii Române în Grecia.

Ca îndreptar privind sărbătorirea dedicată Zilei Limbii Române, am avut cartea de antologie literară intitulată „La țărmuri de cuvinte” de Nicolae Băciuț, cel care în „Cuvântul românesc în larg de mare” în prefațarea acestei cărți îl așează în prim plan pe poetul Nichita Stănescu cu a lui crez, la adresa Limbii Române: „A vorbi despre limba în care gândești, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limb română… ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci când am învățat o altă limbă. Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atât de proprie, atât de familială, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera astfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, o dată este patrie de pământ și de piatră și încă o dată este numele patriei de pământ și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără nume nu este o patrie. Limba noastră este patria mea.”

S-a pornit de la o inițiativă lăudabilă, binevenită care a avut darul să mă ducă alături de un autocar întreg de iubitori de cultură spre Grecia. Având posibilitatea să batem în fuga mașinii, apoi cu pasul străzile unor vechi așezări socotite pe drept, mărturii ale unor vremuri învăluite în legende mitologice, mângâind cu privirea înălțimile muntelui Olimp – locașul celor 12 zei olimpieni care dominau panteonul grecesc.

Astfel am putut, în virtutea celor citite de-a lungul anilor, să ne completăm cunoștințele cu locuri fapte și oameni de seamă ai culturii marilor filosofi greci care au întregit în mod benefic istoria lumii.

Desigur în cele șapte zile ale excursiei s-a căutat îmbinarea utilului cu plăcutul întrucât am avut posibilitatea pe lângă sărbătorirea zilei dedicate Zilei Limbii române, să vedem imagini, peisaje de vis, având parte de zile însorite în care ne-am lăsat mângâiați de briza molatecă a apelor celor două mări: Egee și Ionice în mersul feribotului spre o destinație sau alta.

Mai înainte de toate, primul popas l-am făcut în Bulgaria, cu vizitarea muzeului dedicat luptelor de la Plevna, în care într-o cromatică și un dinamism pictural de o emoție și trăire aparte, sunt reliefate asediile trupelor române, asupra pozițiilor otomane turcești, lupte ce au contribuit decisiv la înfrângerea armatei otomane din timpul Războiului de Independență (1877-1878).

Drept omagiu adus celor care au luptat în timpul asediilor la cucerirea acelor redute, pe scările care duc spre intrarea principală la muzeu, în mod simbolic pe lângă florile albilor bujori, a fost lăsat ca însemn de adânc respect o frântură de steag tricolor care simbolizează dragostea, respectul purtat acelor bravi luptători români căzuți pe toate câmpurile de luptă pentru, apărarea, întregirea și libertatea neamului românesc.

În timpul rulajului autocarului în drumul spre Grecia, am avut parte de completări bine documentate din partea cunoscutei interprete de muzică folk, de fost Director de Casă de Cultură din Reghin, fiind vorba de Sorina Bloj, una dintre persoanele care au contribuit în mod decisiv la trasarea întregii excursii, punctând pe ore și zile ceea ce aveam să vedem în timpul celor șapte zile ale excursiei culturale dedicată Limbii Române, fiind secondată în acest demers de scriitorii: Nicolae Băciuț, Nicolae Suciu, Valeria Bilț, Răzvan Ducan, Șuțu Viorica, pro. de istorie  Marinescu Ioan.

Grecia ca așezare geografică are cea mai lungă coastă din Bazinul Mării Mediterane socotită a XI –a ca lungime din lume. Grecia deține un număr mare de insule, aproximativ 3000, dintre care 226 de insule sunt locuite.

O mare parte din teritoriu grecesc este format din munți, dintre care cel mai înalt vârf îl deține Muntele Olimp – 2985 metri. Relieful este preponderent muntos. De remarcat, pe teritoriul Greciei, nu există niciun râu navigabil, dar clima oferă nu mai puțin de 250 de zile însorite pe întreg anul, considerându-se că poate purta pe merit numele de „țara soarelui”.

Grecia este considerată leagănul civilizației europene, este locul de naștere a democrației ca formă de guvernare, a filosofiei occidentale, locul în care s-a pus bazele democrației, ale teatrului, sportului – jocurilor olimpice, a literaturii occidentale, a istoriografiei, a științelor politice, al marilor principii științifice și matematice.

Printre cele mai importante edificii antice se află: Acropole din Atena, cu temple cum: Panteonul, Templul lui Zeus , ( celebru pentru cele 107 coloane cu înălțimea de 17 metri fiecare) Templul lui Apollo din Delhi, Teatru mare din Epidaur și enumerarea ar putea continua cu alte și alte exemple spre care turiști din toate colțurile lumii nu contenesc să vină. Zeii grecilor nu erau perfecți ci aveau trăsături umane, erau: capricioși, impulsivi, răzbunători, geloși, mândri printre aceștia se află: Zeus (regele zeilor, al cerului și tunetelor) Zeița Hera soția lui Zeus, zeița femeilor și regina zeilor, Poseidon – zeul mărilor Atena – zeița înțelepciunii și strategiei, Apollo – zeul luminii, muzicii și poeziei și al artelor, Afrodita – zeița frumuseții și iubirii, Ares – zeul războiului, Hermes – mesagerul zeilor, Hades – zeul lumii subterane, Hefaistos – zeul focului, Demetra – zeița recoltei, Artemis – zeița vânătorii, Dionisos – zeul vinului. Civilizația greacă era strâns legată de mitologie iar religia politeistă era omniprezentă în viața de zi cu zi al grecilor.

Grecia antică nu este doar o pagină importantă în manualele de istorie ci o sursă de curiozități care au darul să captiveze. Fapt inedit trecând pe lângă statuia lui Aristotel, ca turiști, există obiceiul împământenit să atingi degetul mare de la piciorul marelui filosof, gestul potrivit spuselor, are darul să poarte noroc, de asemenea, să te determine să revii pe acele meleaguri încărcate de simboluri și frumusețe.

 În orașul Salonic, al doilea ca importanță după Atena, unde am vizitat Biserica ridicată în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul orașului și-a comunității creștine. Biserica a fost ridicată pe locul unei băi romane, cunoscându-se faptul că Sfântul Dimitrie a fost martirizat pe acest loc.

La subsolul sfintei biserici se află un sit arheologic care adăpostește locul martiriului sfântului Dimitrie. Sfintele sale moaște Izvorâtoare de Mir și făcătoare de minuni fiind expuse la vedere, spre care se îndreaptă într-un șir neîntrerupt mulțime de credincioși sosiți de-a lungul vremurilor din toate colțurile pământului.

De asemenea după ce am trecut de statuia lui Aristotel, în apropiere de faleză am vizitat Turnul alb, un punct strategic unor vremuri străvechi, cel care deținea rolul de apărare, dușmanilor veniți dinspre Marea Egee.

De fapt locul de întâlnire al turiștilor întrucât pe aliniamentul acelei străzi sun parcate al autocarelor turiștilor în vederea îmbarcării acestora spre alte și alte destinații. Drumul a fost presărat de cântece românești făcându-ne să ne simțim mai aproape de țară prin însăși glasurile îngemănate de o trăire și frumusețe aparte.

Seara dedicată sărbătoririi Zilei Limbii Române a fost pigmentată cu zeci de cărți ale autorilor prezenți, având posibilitatea, fiecare autor să citească din propria-i creație. În acorduri de cântec s-a încheiat seara dedicată Zilei Limbii Române pe tărâmurile Eladei completând întru armonie, pictură și poezie, un crâmpei de poveste spusă cum astfel decât în limba drag nouă tuturor Limba neaoș românească cântată cu atât drag prin vocea caldă a interpretei sighișorene Anda Voican prin cântecul Ciocârliei, urmat de cunoscuta romanță „Pe lângă plopii fără soț” pe versurile poetului Mihai Eminescu.

Nu aș putea încheia acest periplu succint a vizitei noastre în Grecia, dacă nu aș aminti de Mihaela Palcu stabilită în Grecia de mai bine de 12 ani, cea care ne-a fost un veritabil și bine îndrituit îndrumător , să nu spun ghid, întrucât în limba greacă cuvântul ghid, ghidă însemnă „capră bătrână” cea care pe tot parcursul celor 7 zile excursiei noastre, mai puțin ultimilor două zile, unde ne-a fost ghid Cătălina Radu, ne-am putut bucura de serviciile acestora, din câte am înțeles, componente de bază a „Complet Travel Sevices Katherine” unde ghida noastră este specializată în tururi culturale. Drept argument a fost în grija arătată întregii excursii, ca șederea noastră în Grecia să-și atingă scopurile propuse.

Din discuțiile purtate am aflat că, Mihaela Palcu a plecat din Tg. Mureș în jurul anului 2013, cu gândul la o nouă schimbare așa cum ne spune „mi-am găsit casa, mi-am găsit familia, copiii și toate lucrurile bune din viață mi s-au întâmplat aici. Are doi băieței, este căsătorită cu un grec, deține o Agenție de turism, lucrează în general cu turiști greci, este româncă și se bucură de fiecare dată de grupurile din România, atunci când este solicitată îi ajută cu plăcere.

Programul excursiei noastre a pornit din regiunea Macedonia, mai precis din orașul Litochoru aflat la poalele muntelui Olimp, oraș situat la sud de Salonic, între munte și Marea Egee. Ne-am îmbarcat pe feribotul renumitului căpitan luând cap compas insula Korfu, unde am rămas o noapte, după care din portul Achilleion ne-am îndreptat spre insula Skiathos apreciată pentru plajele sale, unde am vizitat o frumoasă biserică. S-a cântat, de asemenea poezia lui Eminescu și-a făcut simțită prezența prin glasurile celor prezenți.

După vizitarea bisericii în incinta curții s-a cântat o preafrumoasă priceasnă prin care s-a preamărit puterea, bunătatea Lui Dumnezeu „Cu noi este Dumnezeu/ Înțelegeți neamuri și vă plecați/ Căci cu noi este Dumnezeu/ Auziți toate neamurile/ Căci cu noi este Dumnezeu…” Mulțimea s-a oprit ascultând cântecul adus ca ofrandă iubirii Celui de Sus.

Totodată am vizitat satul Metsovo – orașul vlahilor români și machedoni, aflat în Munții Pindului, unde mai toată lumea înțelege limba română, locuitorii acestor locuri vorbesc o limbă aproape identică cu limba română, mai degrabă sunt cuvinte vechi dacice pe care nu le auzi decât aici sau în cine știe ce sătuc ascuns din văile de pe la noi.

După vizita întreprinsă la Muzeul din localitate, unde lesne am putut constata asemănarea veșmintelor purtate pe acele meleaguri cu ale ciobanilor din partea Mărginimii Sibiului, uneltele folosite la prepararea cașului de oaie, dar mai cu seamă frumusețea deosebită a covoarelor țesute panoplia armelor de epocă, a icoanelor, uneltelor de gospodărie sunt adevărate opere de artă.

Ca apoi,să poposim într-o tavernă de tip restaurant unde am mâncat la alegere ciorbă de capră, cotlet de miel la grătar sau o ciorbă de zarzavat, totul la alegere.

Cu totul inedit ni s-a părut, pe lângă sfatul bătrânilor în apropierea de centrul localității Metsovo, curios să vedem încastrată pe una din laturile unei casei locuite o benzinărie , lucru care la noi nu l-ai putea vedea pe motivul autorizării care, nu ți s-ar fi fost aprobat niciodată.

Mai apoi străbătând distanțele kilometrice îndreptându-ne spre Ioannina și apoi localitatea Iogumenitsa – poarta de trece către insula Corfu cea mai nordică insulă a Mării Ionice.

Ne-am îndreptat spre orașul Kalambaka, aflat în apropiere de cele șase biserici de pe înălțimile Meteorei, oprindu-ne la Mănăstirea de Maici Sfântul Ștefan.

Locuri în care măreția negrăit de impunătoare a înălțimilor copleșesc orice privitor. Sus de tot pe vârfuri de stânci viețuiesc pustnicii părinți având gândul lor preacurat spre Împărăția Lui Dumnezeu. Monahismul în zona mănăstirii Meteora este cunoscut de mai bine de 1000 de ani, a apărut datorită incursiunii arabilor pe teritorii întinse, mulți dintre pustnicii acelor vremi au căutat să se refugieze cât mai departe.

 Unul dintre aceștia a fost călugărul Atanasie, considerat fondatorul vieții monahale de la Meteora, ajungând în acele locuri în sec XIV- lea, împreună cu alți nouă călugări, a pus bazele construirii primei mănăstiri care a devenit un centru monahal bine structurat. Uneori, datorită norilor înconjurători confundați cu griul stâncilor, biserica văzută din depărtare este văzută ca și cum ar pluti deasupra norilor precum un meteorit suspendat , de aici i se trage și numele de METEORA.

După sec XV mănăstirile locuite ca să poată să viețuiască au fost puse să dea bir turcilor – Înaltei Porți Mănăstirile care nu reușeau să plătească tribut turcilor erau părăsite puținii călugări mai cu seamă cei bătrâni se retrăgeau la alte mănăstiri, așa se face, din cel 24 de mănăstiri în timpul bombardamentelor din cel De-al Doilea Război Mondial au căzut pradă 18 mănăstiri, rămânând active șase mănăstiri fiind susținute de daniile unora dintre cele mai bogate familii, contribuind la susținerea și consolidarea lor, cu mulți ani în urmă, voievozi din țările române.

Lucru demn de luat în seamă, pe timpul prigoanei otomane ân mănăstiri au fost organizate „școli ascunse” unde copiii erau educați nu, numai din punct de vedere teologic, se preda și alte materii cum: geografia, istoria, fizica, matematica…, astfel elenismul, istoria, cultura greacă s-a transmis de la o generație la alta datorită organizării acestor școli ascunse.

De aceea grecii zilelor noastre prețuiesc implicarea călugărilor în acele vremuri de restriște, fapt cunoscut datorită implicării lor, elenismul, cultura greacă cât și credința creștină au putut fi transmise de la o generație la alta. Mănăstirea Sfântul Ștefan este păstorită de măicuțe, într-o anumită vreme mănăstirea a fot transformată în casă de copii orfani care erau în grija măicuțelor.

Odată cu implicarea statului prin construirea de noi orfelinate pentru copii, mănăstirea a fost derobată de această grijă, reintrând în rândul mănăstirilor dedicată din punct de vedere monahal, maicilor.

Drumul spre casă a întregit în mod fericit un timp acordat sărbătoririi limbii române, urmând încă de pe acum prin întregirea unei noi excursii prin care iubitorii de frumos, de cultură se vor bucura de aceste binecuvântate ieșiri care au darul și mândria să înalțe Limba Română pe piedestalul limbilor popoarelor ca cele mai de preț și neaoșe limbi de pe acest pământ.

Vasile Luca