Părintele Ciprian Mega face ceea ce trebuie să facă: o Biserică locală

Ieri sunt luat pe sus de un prieten, că de ce părintele Ciprian Mega își construiește biserică, de parcă eu aș răspunde pentru deciziile părintelui Mega.

Tot ieri, Biserica Angliei a ales o femeie arhiepiscop primat. Și, de data aceasta, o prietenă mi-a cerut părerea. Dar ieri am avut și eu o zi de vânătoare de rinoceri.

Acum, să revenim la adevărata mea vocație: teologia.

Părintele Ciprian Mega face ceea ce trebuie să facă: o Biserică locală. Are o responsabilitate față de o comunitate de creștini care au încredere în el, care își pun speranțele în el și care au nevoie de slujirea și sfaturile lui.

Ar trebui să nu mai ajute pe acești oameni, conform cu vocația lui, doar pentru că niște degenerați i-au exclus administrativ?
Către cine este responsabilitatea unui presbiter?
Către comunitate? Sau către vreo instituție?
Și, și mai important, ce este Biserica: comunitatea sau instituția?

În ritul bizantin se mai păstrează, din păcate doar formal, tradiția conform căreia presbiterul este ales din comunitatea respectivă prin aclamații, adică oamenii îi recunoșteau vrednicia.
Acum a devenit un simplu cântecel de hirotonie (Vrednic este? Vreeeeheddniiiiiiic esteeee!., Axios? Axiooooosssss! Dignus est? Diiiiiignuuuus ieeeeeeeest!) dar el era momentul în care comunitatea își alegea preotul și episcopul doar confirma formal această alegere.
Căci ăsta e rolul episcopului, de supraveghetor/administrator, nu de stăpân și arhiereu.
Arhiereu este Hristos și ierei suntem toți, prin botez.

Biserica Creștină se construiește de când știm de creștini, de la firul ierbii. Și dacă nu este la firul ierbii, poate să aibă catedrale, dar nu mai există de facto.
Biserica este acolo unde se adună doi sau trei în numele Lui și frâng păinea. Restul sunt adaosuri, unele utile, altele frumoase, altele depășite, altele care mai mult încurcă.

Deci a început părintele Ciprian Mega să își construiască o biserică nouă la Oradea?
Vrednic este!, zic și eu de la București, după ce l-am cunoscut oleacă.

Cât despre alegerea unei doamne ca arhiepiscop primat al Bisericii Angliei, e un lucru frumos.
În definitiv de ce nu ar putea fi o femeie administrator (asta înseamnă episkopos în greacă)?
Mai ales că pare o doamnă vrednică, care la ea în deja fosta dieceză a mobilizat laicii și mai ales copiii în acțiuni de voluntariat social, că nu era parohie în care bună parte din credincioși să nu fie implicați în munca de slujire a celor în nevoi.

Bogdan Duca