UE înnoroiată prin propria-i înmlăștinare

Or, dacă avem un lucru cert, acela este că logica militară (nu neapărat necesară, nu neapărat justificată) se află în poziția în care ar fi, și nu doar parțial, imediat îngenuncheată de intruziunea politică bruxeleză. Indiferent de consecințele civile, indiferent de drepturile cetățenești… Pentru că, în planurile țărilor care și-ar inunda pământurile pentru a le transforma în mlaștini de netrecut pentru invadatorul rus (!), este vorba de miliardele de euro pe care le-ar lua de la UE pentru acest proces „de apărare” (și ce fericită ar fi Ursula cu un astfel de „ReArm Europe Plan”, pe deasupra, și „mlăștinos”, așa cum îi plac ei treburile la vârful UE), iar înspre partea „decidenților” oricum este vorba doar de clici, „yesmani”, habarniști și idioți utili în ridicarea mâinii la îndemnul CE. Ba, proiectul flancului „de mlaștină” mai are un „argument” al părților „de flanc”: presupusa protecție a mediului… Pentru că, în viziunea lor, reînmlăștinarea terenurilor redate în trecut (cu eforturi și costuri uriașe) agriculturii, economiei și locuirii, ar asigura, chipurile, o absorbție uriașă de gaze de seră… Și da, o asemenea abordarea europeană ar constitui un risc și pentru noi, prin alți idioți utili, cei de la noi, argumentând „valoarea de mediu”, în fapt, ahtiați după alte și alte milioane de euro…

Ce fac în acest timp celelalte părți de lume care contează?… Evoluează! Se dezvoltă! Au intuiție și curaj de acțiune! Și, mai ales, își punctează drepturile de prim veniți… Căci, în vreme ce Europa se îndrăcește a se înmorcila sub picioare Bruxellesului, Rusia și China își văd de drumul și drumurile lor… Deja, la dimensiuni de rute comerciale antarctice, pentru că, în timp ce Europa se tot smiorcăia a victimă, cele două au inaugurat pe polul lor de putere (și următor mare imperiu, poate) o rută comercială prin Nordul altădată înghețat bocnă… Acolo unde, din anii ’60, Clubul de la Roma avertiza că, o dată cu încălzirea globală, și dezghețarea calotei, se va ajunge la o dispută internațională, de următor război comercial, pentru rutele maritime ale Nordului. Iar China și Rusia au făcut pasul împreună, ca aliați comerciali, inaugurând o rută care, nu doar că scurtează drumurile maritime vechi cu peste 30 de zile, ci, în notele de drept maritim, trasează dreptul de navlosire al „cuceritorilor” de acum… Și da, acesta este cu adevărat un motiv de supărare pentru „unchiul Trump”… Nu neseriozitatea Ucrainei, nici nestatornicia lui Putin… Pentru că, deși este la un „colț” distanță de Rusia, prin Alaska, America a ratat, ocazia, prestigiul, dar, mai ales, întâietatea de drept maritim, a primei traversări comerciale a Nordului arctic…