Copiii lui Pleșiță

Puțini știu că, în a doua jumătate a anilor 70 și în prima jumătate a anilor 80, generalul Nicolae Pleșiță dezvoltase o obsesie pentru monumentul comemorativ de la Majadahonda (din Spania) pe care legionarii din exil îl înălțaseră în 1970 (un mic mausoleu + o cruce de piatră) în memoria lui Moța și Marin, morți pe frontul Războiului Civil Spaniol după ce luptaseră în armata franchistă împotriva lui Stalin și a URSS. Ce noroc a avut Spania cu Franco! Ei bine, Pleșiță – pentru o perioadă, șeful Direcției de Informații Externe (DIE) – i-a propus lui Ceaușescu, în repetate rânduri, ca Securitatea să inițieze o operațiune cu scopul de a arunca în aer monumentul. Nu vă cruciți, faptul e documentat (voi face și eu referire la el într-un viitor volum pe care intenționez să-l semnez alături de domnul Alexandru Mihalcea, fost jurnalist, profesor și deținut politic – nu, dânsul nu a avut nici cea mai infimă legătură cu legionarii). Ceaușescu nu s-a pus la mintea lui Pleșiță, dar asta nu pentru că nu și-ar fi dorit să arunce în aer monumentul de la Majadahonda, ci pentru că s-a temut că oamenii antamați de Securitate ar fi călcat pe greblă pe-acolo și s-ar fi ajuns la un scandal internațional.

Pleșiță a fost un criminal care a trăit ca un belfer după 89, nefiind niciodată tras la răspundere pentru crimele săvârșite. A trimis în mod explicit oameni la moarte, mai mulți decât CZC, pe alții torturându-i cu mâinile lui – bunăoară, cazul lui Paul Goma. Povestea râzând, la OTV, cum l-a bătut și cum i-a smuls barba. Are mormânt cu cruce. Nicolae Ceaușescu (ăsta a fost criminal în masă) și sinistra au ditamai marmura peste ei, fiind transformați în loc de pelerinaj. Dej (despre ăsta mai e nevoie să vă spun ceva?) are un cogeamitea monumentul în Bellu, la chiaburii cei răi. Nimeni nu le dărâmă cu barosul, nimeni nu se cacă pe ele, nimeni nu le ia la drujbă. Securiștii au troiță la Pitești, Iliescu e păzit zi și noapte ca un idol care va reveni cândva. Nu vedem acte de vandalism. Nu sunt întreținute obsesii pentru cei care ne-au omorât și ne-au distrus timp de mai bine de 45 de ani.

Însă noua-vechea extremă stângă – puștii kordiți și antifatizați, îndopați cu ură inclusiv la facultate – recurg la drujbă și la kăkat. La violență și vandalizări. Ei sunt odraslele lui Pleșiță. Asta ar fi făcut și el. Mucoșii Securității.

De ce lucrurile astea vin doar dinspre stânga extremă? Fiindcă asta e o diferență notabilă, certificată mereu de fapte. Ei sunt adevărații extremiști. Ei au venit din grotă. Ei sunt cei care nu știu și nici nu vor să știe ce e aia toleranță.

N-am nici cea mai mică simpatie pentru ceea ce voi numiți legionarii interbelici, altminteri, Mișcarea Legionară a murit în Zarca Aiudului, în 1964. Nu pot justifica / legitima asasinatul politic. A comandat CZC crime? Da. (Pentru mine, cea mai înfiorătoare crimă a lor și mai de neînțeles a fost asasinarea lui Mihai Stelescu). A fost CZC un criminal? Da. A fost condamnat de justiție? Nu. A fost asasinat? Da. De ce n-ar putea avea o cruce, dacă nici mormânt nu are? Vi-l bagă cineva cu japca pe gât? Vă duce cineva cu forța pe-acolo? Până și criminalii în serie au o cruce la final. Și asta se întâmplă prin Occident. Legionarii nu mai există de decenii, neolegionarii nu există nicăieri politic, dar bolșevicii ”lumii noi” s-au apucat să taie troițe cu drujba și se cace pe ele, instigând non-stop împotriva unui dușman închipuit, la fel ca Putin, care vede ”fasciști” pretutindeni. Ceea ce spune totul, dar absolut totul despre speța indivizilor, cât și despre IQ-ul lor. Oricum, prin astfel de acte nu rezolvi nimic. Niciodată.

Răzvan Gheorghe – Podul.ro