Visul

– Eram în Zarca Aiudului, în 1962, când am avut un vis de o stranietate aparte. Se făcea că zburau îngerii în valuri peste casa mea… peste curte… Păreau stoluri de păsări fermecate, întregul cer fremăta ca o mare de aripi luminoase. Dintr-odată, cinci îngeri au coborât în curte, au luat-o pe fiica mea și au ridicat-o cu ei în tării, mi-a povestit, cu ochii pierduți către un ceva nedefinit, regretatul domn George Cușa, fost deținut politic pentru 12 ani și supraviețuitor al reeducărilor de la Pitești, Gherla și Aiud.

În ‘64, la decret, când a fost eliberat după amar de ani și reeducări, lui George Cușa avea să i se confirme tragedia: în vârstă de numai patru ani și jumătate, fetița lui murise. A fost victima unui malpraxis – micuței i se administrase o injecție greșită la dispensar.

Timp de ani și ani de zile, soția sa – Despina – îi înfruntase cu demnitate și curaj pe securiști, aceștia făcând presiuni să divorțeze pentru a-i demola soțul pe interior. A ales rezistența și a refuzat categoric să-și părăsească bărbatul închis, pe care nu știa dacă îl va mai revedea vreodată, chiar dacă această atitudine a însemnat ostracizare și marginalizare în niște condiții extrem de grele.

– Tu erai la închisoare, fata era pe deal, în cimitir, iar eu atât de singură acasă…”, i-a spus.

Marea se zvârcolea undeva departe, printre blocuri. Dar n-am avut ochi pentru ea.

Răzvan Gheorghe

(Foto: regretatul domn George Cușa, fost deținut politic pentru 12 ani și supraviețuitor al reeducărilor de la Pitești, Gherla și Aiud / Am un amplu interviu cu dânsul, textul urmând a fi publicat într-un viitor volum)