Ioan Bolovan, ,,Lumile” lui Ioan Slavici. Între loialismul prohabsburgic și devotamentul național. Cu dosarele integrale de anchetare ale lui Ioan Slavici”. Tabel cronologic și portret biografic de Alina Hucai, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca

Ioan Bolovan, ,,Lumile” lui Ioan Slavici. Între loialismul prohabsburgic și devotamentul național. Cu dosarele integrale de anchetare ale lui Ioan Slavici”. Tabel cronologic și portret biografic de Alina Hucai, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2025, 311 p.

Anul acesta, 2025, s-au împlinit 100 de ani de la moartea scriitorului, nuvelistului, jurnalistului și omului politic român Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria/Vilagos, lângă Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Panciu, jud. Vrancea, Moldova). Scriitorul și nuvelistul Ioan Slavici, viitorul jurnalist și redactor principal de la ziarul ,,Timpul” din București și ziarul ,,Tribuna” de la Sibiu, a fost autorul romanului ,,Mara” și al nuvelei ,,Moara cu noroc”. Romanul este o specie a genului epic de mari dimensiuni, iar nuvela reprezintă tot o specie a genului epic, dar mai mare decât schița și mai mică decât romanul.

Viitorul pedagog și jurnalist Ioan Slavici a îmbrățișat de timpuriu vederile prohabsburgice, fiind un adept al loialismului dinastic austriac și filogerman și un apărător al idealului național prin însăși crezul său politic și național românesc: ,,Pentru toți românii, soarele, la București răsare”, lozincă ce îi aparține lui Ioan Slavici și străjuiește și astăzi pe frontispiciul primului cotidian românesc, ,,Tribuna”, apărut la Sibiu, în anul 1884.

În 2025, la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, a fost publicată cartea ,,Lumile” lui Ioan Slavici. Între loialismul prohabsburgic și devotamentul național. Cu dosarele integrale de anchetare ale lui Ioan Slavici”, autor Ioan Bolovan. În 311 pagini, autorul cărții, Ioan Bolovan, istoric, demograf, profesor și pedagog de talie universală, născut la Pâncota, la 11 august 1962, la aprox. 30 de Km. de Șiria lui Ioan Slavici, readuce în actualitate o personalitate parcă uitată astăzi de istoriografie, istoria literaturii românești și de cei care îndrituiesc planurile de învățământ din România. Prin actuala carte, istoricul Ioan Bolovan umple un gol în istoriografia românească, aducând lumină și cunoaștere sub mai multe aspecte ale vieții și activității celui care o să rămână pentru mulți copii ,,Budulea taichii”.

Domnul Profesor Ioan Bolovan, autorul a peste 30 de cărți și a unui număr de peste 250 de articole, studii și cercetări colective publicate atât în România, cât și în străinătate, Președintele Comisiei Internaționale de Demografie Istorică, ales în orașul Jinan din China, în anul 2015, Prorector al Universității Babeș-Bolyai, Membru Corespondent al Academiei Române, Directorul Institutului de Istorie ,,George Barițiu” al Academiei Române, cel mai vechi și mai prestigios institut de istorie din România, rămâne, alături de Președintele Academiei Române, Domnul Profesor Ioan-Aurel Pop, ,,Greenwich-ul istoriografiei românești”, un model de Dascăl, Om, Istoric și Demograf deosebit, cunoscut, prin întreaga activitate științifică și didactică, ca un reper în societatea civilă ardeleană și în toată România.

Prin acest volum, apărut în condiții grafice de excepție, la Editura Școala Ardeleană, autorul se achită de o datorie morală, de suflet, aducând plusuri de cunoaștere în anumite paliere și sectoare de activitate ale celui care își semna articolele de presă din ,,Tribuna” cu litera ,,X”. Lucrarea propusă spre lectură este împărțită în 3 capitole, alături de Anexe, Bibliografie și Concluzii, după cum urmează: Capitolul 1: Ioan Slavici: Între loialismul prohabsburgic și devotamentul național (pp. 9-20); Capitolul 2: Opțiunile filohabsburgice și filogermane ale lui Ioan Slavici (pp. 21-46); Capitolul 3: Slavici, patriot și naționalist român (pp. 47-74); Considerații de final și perspective de lectură (pp. 75-80); Tabel cronologic. Viața și opera lui Ioan Slavici (pp. 81-122); Nota și motivația editorială a autorului (pp. 123-126); Dosarele de anchetare ale lui Ioan Slavici: Dosarul nr. 193/1917 (pp. 127-158); Dosarul nr. 16/1918 (pp. 159-240); Fotodocumentar: Închisorile lui Slavici (pp. 241-246); Abstract în mai multe limbi străine (pp. 247-298); Bibliografie (299-306); Portret biografic: Ioan Bolovan (pp. 307-311).

O lucrare completă, ce face lumină în sfera vieții și activității editoriale a jurnalistului și povestitorului Ioan Slavici (1848-1925). Autorul explică foarte clar vederile prohabsburgice ale lui Ioan Slavici, venite pe filiera tradiției filo-dinasticismului austriac terezian și iosefin, și a ,,Mitului Bunului Împărat”, viziuni promovate în Transilvania până în 1918. (Vezi: Alexandru-Bogdan Bud, ,,Limitele loialităţii dinastice: Iosif al II-lea şi românii din Transilvania în epoca modernă”, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015; Doru Radosav, ,,Arătarea Împăratului: intrările imperiale în Transilvania şi Banat: (sec. XVIII-XIX): discurs şi reprezentare”, Editura Presa Universitară Clujeană: Dacia, Cluj-Napoca, 2002). Crezul politic a lui Ioan Slavici s-a îndreptat către Imperiul Habsburgic, viitorul Imperiu Austro-Ungar (8 iunie 1867), către Austria și Germania dacă doriți, vedea Transilvania alipită la ,,Statele Unite ale Austriei Mari”, proiectul de federalizare a lui A. C. Popovici din anul 1906, observând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în articolele de presă publicate în ,,Tribuna” de la Sibiu, pericolul rus. Atemporalitatea lui Ioan Slavici se poate vedea prin însăși capacitatea sa de predicție, și astăzi tot de ,,Marele URSS” suntem amenințați, în contextul războiului din Ucraina și a pretențiilor Rusiei lui Vladimir Putin de a-și extinde hegemonia teritorială în spațiul ex-sovietic. Nimeni și nimic nu îi poate imputa lui Slavici orientarea sa progabsburgică, încrederea în țări ca Germania și Austria care au dat valori și personalități remarcabile, iar mai cu seamă, așa cum afirmă autorul cărții, ,,nimeni nu îl poate detrona pe Slavici de pe piedestalul său”, statut obținut prin foarte multă muncă, abnegație, sacrificiu, spirit jertfelnic în sens național românesc. Acuzat în epocă de Octavian Goga și ,,tinerii oțeliți” de la ,,Luceafărul” pentru că trădează idealul național al Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918, împrocesuat în mai multe rânduri pentru articole de presă (Vacz/Vaț, Budapesta: 14 iunie 1888 – 10 iulie 1889); Fortul Domnești din București: 15 august 1916 – 28 septembrie 1916); Închisoarea Văcărești din București: 18 ianuarie – 18 decembrie 1919) (pp. 243-246), Ioan Slavici a rămas până la sfârșitul vieții același om onest, dedicat scrisului și culturii românești, care a dorit să-și recupereze, prin numeroase petiții către Direcția Poliției și Siguranței Generale a Statului, manuscrisele confiscate de pe biroul său în seara arestării din 15 august 1916 (,,Musculița” și ,,Sintaxa”). A făcut parte dintre ,,Germanofilii” lui Lucian Boia, iar în momentul arestării era la București, alături de alți intelectuali germanofili. A fost arestat chiar în ziua trecerii trupelor române a Carpaților pentru eliberarea Transilvaniei.

Nuvelistul și redactorul Ioan Slavici nu a trădat nici proiectul Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918, și nu a fost nici spion la București în serviciul Monarhiei Austro-Ungare, acuzație ce i s-a adus în epocă și lui Corneliu Diaconovici, autorul primei Enciclopedii românești, în 3 volume. Redactor la ziarul conservator ,,Timpul” din București, alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale, ulterior director și redactor-prim la ,,Tribuna” din Sibiu, Ioan Slavici a fost o personalitate ce a crescut și format pe lângă el, în redacție, alți jurnaliști ce au făcut parte din comitetul de redacție al ,,Tribunei” sibiene. Ioan Slavici a trasat, pentru multă vreme, politica editorială a ziarului ,,Tribuna”, primul cotidian românesc din Transilvania, ziar ce a apărut la îndemnul lui Ion Bianu și a liberalilor bucureșteni.

,,Tribuna” a fost creuzetul maturizării tinerilor jurnaliști ce și-au exersat scrisul la ,,Foișoara Telegrafului Român”, a reprezentat portavocea ziaristică a mișcăriii naționale românești din Transilvania, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până în preajma izbucnirii Primului Război Mondial, ziar în care au publicat nume ca: George Coșbuc (articolele de presă le semna cu pseudonimul Boșcu), Ioan Bechnitz (un redactor cu o capacitate de muncă extraordinară), Septimiu Albini ș.a. (Vezi: Septimiu Albini, ,,Societatea ,,Transilvania”. Amintiri de la Tribuna veche. Scrieri politice”, Studiu introductiv, note și indici de Răducu Rușeț, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014; Răducu Rușeț, ,,Comitete de redacţie şi politici editoriale în presa românească din Transilvania şi Ungaria – intelectualitatea jurnalistică românească între anii 1838-1918”, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015). Mai târziu, etapa ,,Tribunei” arădane (1896-1912), au semnat articole de presă personalități ca Ilarie Chendi, Sever Bocu, Gustav Augustini (slovacul de la ,,Tribuna”) ș.a. ,,Tribuna” a fost absorbită de ziarul ,,Românul” din Arad, Vasile Goldiș, corifeul Marii Uniri de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, fiind reprezentantul noii publicații.

A fost despre ,,Închisorile lui”, ,,Tribuna și tribuniștii” sibieni, ,,Mara”, ,,Moara cu noroc” și despre o personalitate parcă uitată astăzi, trepat, treptat tot mai absentă din manualele școlare de astăzi. A fost despre IOAN SLAVICI – 100, proiect editorial inițiat de Domnul Academician Ioan Bolovan și Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, volum publicat sub atenta coordonare editorială a Domnului George Vasile Dâncu, Directorul Editurii Școala Ardeleană, și dedicat de către autor ,,Profesorului Liviu Maior, la împlinirea venerabilei vârste de 85 de ani”.

Un volum deosebit ce face cinste atât autorului, cât și echipei editoriale ce au afierosit la publicarea acestei cărți prestigioase. Domnul Profesor Ioan Bolovan a cuprins în Anexa cărții ,,Dosarele de anchetare ale lui Ioan Slavici”, demonstrând, pe baza documentelor de arhivă, lipsa de probe și consistență a celor care l-au acuzat, înfierat și împrocesuat. Ioan Slavici rămâne stâlpul de granit al identității naționale românești arădane, jurnalistul și scriitorul prin excelență, calități ce i-au conferit statutul de a fi numărat printre marii clasici ai literaturii românești, alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ion Luca Caragiale. Cei 4 mari clasici ai literaturii românești, coloana vertebrală a românismului autentic, a romantismului politic pașoptist manifestat prin scris, crez ideologic, literar-uman, prin întoarcere, a celor de azi, elevi cu preponderență, la valorile sănătoase ale literaturii românești, o revenire la studierea romanului ,,Mara”, a nuvelei ,,Moara cu noroc”, ,,Pădureanca” (Ioan Slavici), ,,Pădurea spânzuraților” (Liviu Rebreanu), o redescoperire a satului românesc tradițional prin ,,Ion” (Liviu Rebreanu), ,,Răscoala (Liviu Rebreanu), ,,Moromeții” (Marin Preda), ,,Marele singuratic” (Marin Preda), ,,Cordovanii” (Ion Lăncrănjan), ,,Dragostea și Revoluția” (Dinu Săraru) ș.a.

Volumul de față este în același timp o pledoarie pentru redescoperirea satului și a tradițiilor românești din Câmpia Aradului, a portului popular românesc și a valorilor trainice transmise din generației în generație pe filieră artistică și cu ajutorul unor personalități de anvergura lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coșbuc (Badea Gheorghe), Octavian Goga, poetul pătimirii noastre, Alexandru Lapedatu și Octavian Tăslăuanu.

O carte-document ce merită semnalată atât prin cronici, recenzii și prezentări de carte, dar care ar trebui să pătrundă, în special, în rândurile profesorilor din învățământul preuniversitar din România, o lucrare de merită citită de la ,,opincă la vlădică”, de elevi, profesori din preuniversitar, studenți, cercetători, profesori universitari, academicieni, pasionați de istoria literaturii române și publicul larg. O carte ce îl readuce în panteonul românesc, în galeria personalităților literare pe IOAN SLAVICI.

Dr. Răducu RUȘEȚ,
Cluj-Napoca, 22.12.2025!