Poemul Zilei: Ce-ați ridicat, măi, în necuvânt?

În vremea de demult era Cuvântul
și Cuvântul era cu Dumnezeu.

Cuvântul era Dumnezeu.
Mai țineți minte?

La fel de mult mai demult
cu Facerea Lumii
făpturile se închinau tablelor legilor.

Omenirea întru ființa
respecta trei fârtați:
Sfânta Scriptură,
filosofia ateniană
și Dreptul roman.

Demultul l-au făcut ăștia de azi țăndări
cuvântul, piftie în casa hegemonilor
mestecat de nelegiuiți
în carcera danturală.

Ați zdrobit cuvântul de demult
privirea neamurilor către zări senine
acuzându-i pe toți de neprincipialitate
cu spiritul dronelor hibridelor războaie
ugerul mamei mă-si de propagandă.

Licării zorilor i-ați topit
în zisele corectitudini
de lume nouă.

Fir-a-ți ai vreascului icnet
-jar al țințirimului plasat multinaționalelor –
întru falnică
despotică îngânare
sufletului creștin.

Fi-ți blestemați!
Ați ridicat în funcție,
grad
și-n nemurire
belzebuții jilțurilor narcotizate de ură,
iar imbecilitatea, în rang de primadonă,
fumând în criză de destin
ultimul vreasc din troiță.
Amin.

Ați clădit Infernul în necuvânt
se vede cum îngânați
prin emoticoane
cuminicarea.

Vorba poetului
coborâtor de Isus
în temnițe:
nu ne puteți ucide,
suntem semințe.

Marius Ghilezan