Și poate că nici măcar o singură pace…

Desigur, când a propus acest plan de pace, Trump a știut că plasează în Europa (UE), mai mult decât în Rusia și Ucraina, nenumărate castane fierbinți… Și este posibil să fi lăsat intenționat în acest tratat aceste miezuri otrăvite tocmai pentru a nu se ajunge la o altfel de pace… Pentru că, dacă nu va încheiată în termenii de acum, Statele Unite vor avea scuza necesară pentru a se retrage din „eforturile (lor) de pace”, concentrându-se în cealaltă parte de imperiu a următoarei ordini mondiale… Spre China, unde, deși mulți analiști vorbesc despre o viitoare prezență egală în noua ordine de mondială a Chinei și a Statelor Unite, de fapt, balanța puterilor nu va sta niciodată așa, procesul instinctual al superputerilor lumii spre hegemonie ducând la continuarea poziționărilor, poate chiar în forță, pentru marcarea întâietății în plan (poate chiar teritorial) mondial… Iar Statele Unite se vor concentra, fără a lăsa nici măcar un oftat în urmă față de felul în care Europa va continua să se prăbușească în afara unui tratat de pace cvasi acoperitor între Kiev și Moscova…

Pentru că acesta poate fi nouă distopie a zilei de mâine… Aceea în care pacea nu mai este făcută pentru oameni… Este făcută de unii omeni, deși interacțiunea IA în creionarea variantelor optime de creare a „păcii” este tot mai credibilă din momentul în care șefii armatei americane au recunoscut că apelează la „logistica” IA în luarea deciziilor militare (și să nu ne mire astfel utilizarea infrastructurii IA și pentru creionarea păcii, o „cutie a Pandorei” din care umanitatea s-ar putea să nu mai iasă la fel…), așadar, deși este făcută de semenii noștri, Pacea nu mai este pentru a alina suferința umană, pentru a opri pierderile de vieți omenești, a repatria trupurile sfârtecate de gloanțe, a reuni, acolo unde se mai poate, familiile despărțite (și ele aproape la fel de sfârtecate precum victimele armelor războiului, poate chiar mai norocoase decât cei rămași în viață).

Pacea de astăzi urmărește strict acordurile pragmatice, și chiar mercantile, economice, comerciale, de împărțiri de resurse. Iar Statele Unite lasă Europa cu o problemă ce nu poate asigura nicidecum „pacea de după pace”, în oricare formule și termeni (economici, juridici, de iertări de păcate ale criminalilor etc.) ar fi ele încheiate… Pentru că nu va fi pace atâta vreme cât, de exemplu, mărul otrăvit al activelor rusești înghețate nu va fi fost „cules”… Și este evident că Europa și Ucraina nu vor renunța la aceste active. Dar nici Rusia. Iar pentru a fi încheiat un tratat de pace, de închidere măcar pe margini a războiului, prin sigilarea unor capitole de conflict, aceste active nici nu ar fi trebuit amintite într-un acord de pace. Și, mai ales, nu de către Statele Unite. Pentru că, întotdeauna, discuțiile legate de activele financiare sunt abordate după încheierea păcii, în cadrul proceselor de despăgubiri de după un conflict. Și se discută de către părțile direct implicate, poate la nivelul unei instanțe juridice internaționale. Dar cu aceste active pe post de „castane fierbinți”, Europa va fi în centrul „războiului de după război”, în încercarea ei, dar și a altor părți, de a-și lua tocmai partea de pradă de pace… Și va duce la o instabilitate chiar a UE, prin conflictele inerente între statele membre și Bruxelles… Dar, mai ales, între Bruxelles și statul depozitar majoritar al acestor active, Belgia, care nu va fi ferit de furtuna ce se apropie nici măcar printr-un „exit” din UE, improbabil oricum, cel puțind din perspectiva statutului ei de membru fondator al CE.