Valsul suveraniștilor cu Sistemul: un spectacol grotesc în trei pași și-un ordin de zi

Dragi spectatori ai circului național, luați-vă floricelele și puneți-vă casca de protecție ideologică, că urmează dansul cel mare: „Valsul suveraniștilor cu Sistemul”, un balet grotesc în care patrioții de carton dansează după partitura scrisă la minister.

Pe scenă apar suveraniștii, acești apostoli ai independenței naționale, strigând „Jos globalismul!” cu microfoane fabricate în China și pălării tricolore cusute în Bangladesh. Au pancarte cu „Libertate!” în mâna dreaptă și în stânga o listă lungă de sponsori cu epoleți. Iar în spatele cortinei, ghici cine? Sistemul. Ține bagheta ferm și dirijează cu precizia unui ceas elvețian… elvețian de la Banca Națională, evident.

Faza e simplă: cât timp poporul dansează în cerc și bate din palme, suveranistul nostru, să-i spunem domnul Tricolor Fals, țopăie între platourile de televiziune ale securiștilor reciclați, țipând despre „oculta mondială” în timp ce încasează banii pentru spoturi publicitare la detergent de creiere.

Totul e atât de transparent, că doar un orb cu două televizoare ar putea să nu vadă: „anti-sistemul” e mai bine conectat la sistem decât un cablu de fibră optică în sediul SRI.

Iar în public, poporul fermecat aplaudă frenetic. Că doar e frumos să vezi cum cei care urlă „Ne conduc străinii!” stau la coadă la ambasadă să-și ia viza pentru următoarea conferință despre „suveranism strategic cu catering NATO”.

La final, vine momentul culminant: generalul cu privirea de beton, simbolul sistemului etern, se ridică și dă semnalul: o bătaie scurtă din baghetă. Suveraniștii se înclină, pupă steagul, se pupă între ei, apoi își iau portofelele și pleacă direct la bancă, să-și verifice conturile.

Morala?
Suveranismul modern nu e despre popor. E despre cine ține ritmul.
Și ritmul, prietene, e dictat tot de Sistem.
Iar dacă n-ai auzit fluierul de început, înseamnă că nu ești invitat la dans. Ești doar podeaua.

Sursa Mihai Lasca