În această seară s-a mutat la Domnul fostul deținut politic anticomunist Vasile Jaques Iamandi, supraviețuitor al lagărelor sovietice și al închisorilor comuniste

În această seară s-a mutat la Domnul fostul deținut politic anticomunist Vasile Jaques Iamandi, supraviețuitor al lagărelor sovietice și al închisorilor comuniste, conștiință demnă a vechii lumi românești. Dumnezeu să-l odihnească cu Drepții!

„După revolta din Gherla, găsindu-se că am avut un amestec, deşi n-am avut, am fost izolat 6 luni singur. Apoi am fost mutat într-o cameră pestriţă. Într-o zi, caraliul a observat că acest ţăran, Scripnic se numea, avea o cruce la gât. Caraliul a întins mâna să i-o ia, el s-a împotrivit. Caraliul a închis uşa, iar în acest moment Scripnic a luat cruciuliţa şi a înghiţit-o.

I-a spus: „bă, voi purtaţi steaua lui Stalin în frunte, eu am crucea în inimă şi nu puteţi să mi-o luaţi chiar dacă mor”. Mi-am dat seama că acel caraliu o să-l lovească, din instinct, l-am tras la o parte pe Scripnic. A plecat şi s-a întors cu comandatul şi opt caralii, ne-a cerut numele şi a început să ne lovească, ne-au scos pe culoar, sub o ploaie de lovituri şi ne-au băgat într-o celulă, au început să ne bată. Am căzut jos, eram o masă de sânge. Obosind, comandantul Istrate a urinat pe noi. Am rămas acolo, ne-a ajutat Dumnezeu şi ne-am revenit. Am fost împreună cu acest om, peste tot, era un om extraordinar. E un om care merită să-i sărut picioarele. De câte ori venea cineva de la izolare, Scripnic scotea din desaga lui o bucată de pâine pe care şi-o ţinuse de la gură. Un gest extraordinar în condiţiile acelea”. (mărturie a lui Vasile Iamandi)

Redau versurile lui Radu Gyr care, în opinia lui Vasile Iamandi, redau cel mai precis tabloul luptei generației sale:

Nu scuip pe’nfrângerile mele!
Ce-am adorat nu știu să ard
Și nu ridic în vânt obiele
În locul ruptului stindard.

De funia spânzurătorii
Dezastrele nu mi le-agăț
Și nici mândria din victorii
N’o pun sperietoare’n băț.

Cu-aceleași zâmbete’nțelepte
Îmi port și lanțuri și cununi
Urcând spre soare clare trepte
Sau coborând printre furtuni.

Și merg pe-același țărm ce suie,
La braț cu prieteni sau vrăjmași,
De-o fi să-mi bată trupu’n cuie
Sau să-mi presare crini sub pași.

Sursa: Florin Palas