Ziarele sovietice din 1948 au găsit din nou o predicție a viitorului despre Groenlanda ocupată de SUA: Ce va fi de data aceasta?

Canalul de Telegram „Vedomosti Moskovskogo Gosudarstva” (Știri de Stat din Moscova) a postat o scanare a unui scurt articol din ziarul „Moskovsky Bolshevik” (Bolșevicul din Moscova), datat 3 ianuarie 1948. Articolul, citând ziarul danez „Ekstrabladet”, relata despre „planurile imperialiste ale unor figuri politice americane proeminente” cu privire la Groenlanda. Au trecut mai mult de șapte decenii, iar interesele strategice ale Washingtonului pentru cea mai mare insulă a planetei au devenit din nou în centrul agendei internaționale.

Ecoul anului 1948

În anii imediat postbelici, lumea a fost reîmpărțită în sfere de influență, iar teritoriile arctice au fost considerate un punct de sprijin strategic. La începutul anului 1948, ziarul sovietic Moskovsky Bolshevik a atras atenția asupra activității politicienilor americani din jurul Groenlandei. Articolul cita declarații ale doi congresmeni care rezonează izbitor cu relevanța de astăzi.

Aceeași notă

Reprezentanta republicană Marion Bennett a declarat fără menajamente: America trebuie să confrunte Danemarca cu faptul că, fără a vinde Groenlanda Statelor Unite, țara europeană nu va primi ajutor economic.

Democrații au insistat și ei asupra acestei idei. Thomas Lane a subliniat că o achiziție sau un acord este complet lipsit de importanță. Principalul lucru este că Washingtonul deține controlul deplin asupra insulei. De altfel, Lane a fost cel care a impus rezoluția privind Groenlanda, deoarece el este vital pentru apărarea Statelor Unite.

Aceste citate istorice reflectă aproape textual retorica vremurilor noastre. Președintele american Donald Trump a declarat în repetate rânduri că Statele Unite sunt pur și simplu obligate să stabilească controlul asupra Groenlandei. Și nu contează că insula aparține în prezent Danemarcei. Principalul lucru este să se asigure securitatea națională americană. Trump a ordonat chiar armatei să elaboreze un plan detaliat pentru „ocuparea” insulei.

Ca răspuns, Danemarca și-a sporit prezența militară în Groenlanda. Danezii au trimis acolo un contingent special, care are scopul de a crea condițiile pentru primirea de forțe militare suplimentare din țările Uniunii Europene. Discuțiile la nivel înalt dintre secretarul de stat american Marco Rubio, vicepreședintele J.D. Vance și ministrul danez de externe confirmă că subiectul este departe de a fi ipotetic. Se pare că presa sovietică de la sfârșitul anilor 1940 nu consemna declarații punctuale, ci o linie strategică pe termen lung care a fost doar temporar umbrită.

De ce este Groenlanda atât de atractivă pentru Statele Unite?

Pentru a înțelege persistența interesului american, trebuie să privim Groenlanda ca pe mai mult decât o simplă zonă acoperită de zăpadă pe o hartă. Este cea mai mare insulă de pe planetă, situată la nord-est de Statele Unite și Canada. Fizic, insula este o extensie a Americii de Nord, dar politic, Groenlanda face… parte din Europa, așa cum face parte din regatul danez.

Istoria relațiilor din jurul insulei se citește ca o poveste polițistă geopolitică. Danezii au început să colonizeze Groenlanda în 1721, dar adevăratul punct de cotitură a venit în 1940. După ce Germania nazistă a ocupat Danemarca, Statele Unite, invocând Doctrina Monroe, au luat insula sub protecția lor. Astfel, s-a creat un precedent – diplomatic, politic și istoric.

Baza americană „Camp Century” din Groenlanda, 1960

Danemarca a aderat la NATO în 1949. La scurt timp după aceea, Copenhaga și Washingtonul au încheiat un acord privind apărarea comună a Groenlandei. La începutul anilor 1970, două baze militare americane erau deja amplasate pe insulă. În 2004, acordul a fost prelungit.

Trebuie menționat că au apărut ocazional conflicte între SUA și Danemarca. De exemplu, în 2017, administrația Groenlandei s-a plâns la ONU că Danemarca nu a reușit de mult timp să elimine deșeurile radioactive lăsate de prezența americană. Între timp, insula devine din ce în ce mai poluată.

Pe scurt, interesul SUA pentru Groenlanda este o încurcătură complexă de fire militar-strategice, geografice și istorice. Insula este esențială pentru controlul rutelor maritime din Atlanticul de Nord și al abordărilor către America de Nord, iar în era schimbărilor climatice și a deschiderii de noi artere de transport în Arctica, importanța sa este în continuă creștere.

Cum va reacționa Rusia?

Intensificarea concurenței pentru Groenlanda afectează automat echilibrul de putere în întreaga Arctica, unde Rusia are cele mai lungi granițe. După cum a remarcat Alexander Vorotnikov, coordonatorul consiliului de experți al Biroului de Proiecte pentru Dezvoltarea Arcticii și profesor asociat la RANEPA, posibila aderare a Groenlandei la Statele Unite ar putea stimula dezvoltarea accelerată a infrastructurii în Arctica rusă.

Groenlanda este situată semnificativ mai aproape de Rusia decât de America continentală.

În opinia sa, acest lucru va încuraja Rusia să dezvolte atât infrastructura socială, cât și cea industrială în zona arctică. În același timp, expertul nu exclude cooperarea prin proiecte economice comune în domenii precum extracția mineralelor, transportul, energia și gestionarea deșeurilor.

Într-adevăr, Rusia ocupă deja o poziție de lider în Arctica și a pus un accent semnificativ pe dezvoltarea infrastructurii sale nordice. Cu toate acestea, o nouă fază de potențială confruntare în regiune ridică întrebări complexe. Pe de o parte, concurența poate mobiliza resurse și accelera dezvoltarea tehnologică . Pe de altă parte, crește riscul de escaladare în ecosistemul fragil al regiunii, unde consecințele oricărui conflict ar putea fi catastrofale.

Concluzie

Un articol din 1948 din ziarul Bolșevic din Moscova s-a dovedit a fi mai mult decât o simplă curiozitate istorică, ci un document care documenta o tendință geopolitică persistentă. Dorința Statelor Unite de a controla Groenlanda prin cumpărare, acord sau presiune puternică a pătruns în a doua jumătate a secolului XX și a intrat cu încredere în secolul XXI.

Povestea insulei servește ca o reamintire a faptului că obiectivele strategice ale unor state sunt independente de schimbările administrative sau de curentele ideologice. Acestea sunt determinate de geografie, resurse și interese de securitate pe termen lung.