Mărturisitorul Grigore Caraza, unul dintre cei mai dârji opozanți anticomuniști, a pătimit timp de 23 de ani în închisori

Mărturisitorul Grigore Caraza, unul dintre cei mai dârji opozanți anticomuniști, a pătimit timp de 23 de ani în închisorile și lagărăle bolșevice, dintre care 18 ani doar în Aiud, de unde a ieșit „nereeducat și ireducabil”.

Motto: „Am făcut 21 de ani de temniţă pentru care nu-mi pare rău. Îndemnul meu şi ceea ce vă rog e să credeţi în Dumnezeu şi în puterea Lui şi să credeţi în victoria patriei şi a neamului nostru. Aceste două lucruri să nu le pierdeţi oricât de greu v-ar fi şi în orice situaţie vă veţi afla. Cine ştie să moară nu va fi niciodată rob”.(Grigore Caraza)

Învățătorul Grigore Caraza a fost unul dintre cei mai dârji opozanți anticomuniști din România. A fost închis timp de 21 de ani, dintre care 18 ani doar în temnița cruntă a Aiudului.

Prima oară a fost arestat în anul 1949, fiind unul dintre organizatorii rezistenței anticomuniste din județul Neamț. Eliberat în 1957, este forțat să ispășească doi ani (1957-1958) de Domiciliu Obligatoriu (DO) în Bărăgan, satul Răchitoasa.

A doua oară a fost arestat în septembrie 1958, din DO, fiind condamnat în 1959 la 23 de ani muncă silnică. A fost eliberat din Aiud la 1 august 1964, refuzând ferm reeducarea condusă de colonelul Crăciun. În urma refuzului său, a fost izolat, cu lanțuri la picioare, în Zarca Aiudului, timp de 106 zile. A făcut 40 de zile de greva foamei, în semn de protest față de regimul de exterminare din închisoare. Dumnezeu i-a rânduit să treacă cu capul sus prin aceste cumplite încercări. În 1962, la începutul reeducării, a dat o declarație în care menționa că-și păstrează crezul și credința. A refuzat să citească lucrările comuniste care i se ofereau, solicitând doar cărți cu caracter religios, în mod special Noul Testament.
A învățat peste 10.000 de versuri din poeziile compuse în detenție de foștii deținuți politic, în mod special pe cele ale lui Radu Gyr și Nichifor Crainic. Era considerat biblioteca ambulantă a închisorii. Peste ani, exilat în SUA, Grigore Caraza a fost sursa principală a poeziilor redate de Zahu Pană în monumentala lucrare „Poezii din închisori”, apărută în anul 1982.

A treia detenție a ispășit-o tot la închisoarea Aiud, în perioada 1970-1977.

Fiind tracasat în permanență de Securitate, Grigore Caraza ia drumul exilului, în anul 1980. Ajuns în SUA, participă la demonstrații anticomuniste, în slujba cauzei românești. A fost printre cei mai activi susținători ai Comitetului pentru eliberarea Părintelui Gheorghe Calciu, închis în anii ’80 în temnița Aiudului. Comitetul era condus de savantul Mircea Eliade. În urma presiunilor constante venite din SUA, în mod special a intervenției președintelui Ronald Reagan, și a lui Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, Părintele Calciu a fost eliberat în 20 august 1984, după cinci ani și jumătate de închisoare.

Grigore Caraza s-a întors în țară după 21 de ani de exil. A scris o excepțională carte memorialistică, Aiud însângerat.

A plecat la Domnul în 10 noiembrie 2014, după ce a fost bătut de un cerșetor nebun în orașul Piatra Neamț, unde-și stabilise domiciliul după întoarcerea din Statele Unite ale Americii.

L-am cunoscut la Mănăstirea Petru Vodă. Era unul dintre prietenii Cuviosului Părinte Justin Pârvu, consăteanul său din Poiana Teiului. Mărturisea cu tărie convingerile sale anticomuniste, nu regreta lupta pe care a dus-o.

Îi părea rău că nu a murit în temnița Aiudului, unde a avut cea mai frumoasă perioadă duhovnicească a vieții sale.

Fie să avem parte de rugăciunile mărturisitorului Grigore, care mult a iubit neamul nostru românesc!

Florin Palas