Presa rusă: Orientul Mijlociu atunci și acum:  „Planul Yinon”

Planul de lungă durată este implementat cu perseverență și consecvențăÎn 1982, un document în limba ebraică despre politica externă israeliană, cunoscut informal sub numele de „Planul Oded Yinon”, a apărut în puțin cunoscuta revistă israeliană Kivunim. Ulterior a fost tradus în engleză, dar probabil ar fi trecut neobservat dacă autorul său ar fi fost un analist politic de rând. Însă Oded Yinon deținea o funcție înaltă în Ministerul de Externe israelian și se credea că era apropiat de Ariel Sharon, titrează Fondsk.ru.

Curând a devenit clar că politica externă israeliană schițată în articolul lui Yinon a coincis în mod izbitor cu tot ce s-a desfășurat ulterior în Orientul Mijlociu: în Irak, Siria, Liban și acum în Iran și în împrejurimi. Și, așa cum au spus mai târziu, Yinon s-a dovedit a fi un profet al destinului mai bun decât Nostradamus.

În 2006, Jurnalul Oficial al Forțelor Armate ale SUA, iar apoi în 2008, revista The Atlantic au publicat hărți ale Orientului Mijlociu, foarte mediatizate, care reflectau destul de precis transformările preconizate de planul Yinon. Planul Yinon prevede nu doar împărțirea Irakului, ci și a Libiei, Egiptului și Siriei. În plus, această strategie include și fragmentarea Iranului, Turciei, Somaliei și Pakistanului. Pentru a crea un „Mare Israel”, statele arabe existente trebuie fragmentate în state mai mici.

Conform teoriilor conspirației, acest plan a fost prezentat Statelor Unite de către membrii Institutului Israelian pentru Studii Strategice și Politice Avansate (IASP) și adoptat de administrația Bush după atacurile din 11 septembrie (pe care unii autori susțin că au fost puse în scenă de Mossad), cu scopul de a promova interesele SUA în regiune și, în același timp, de a realiza „visul evreiesc” al unui Israel Mare „de la Nil la Eufrat”. („Teoreticienii conspirației celebrează: Cum a creat Israelul ISIS pentru a prelua lumea – și care este legătura cu gangsterul Dr. Farid?” TheMarker).

Tocmai acest plan, care nu este deosebit de popular în Occident în zilele noastre, și-a amintit Geraldina Colotti, jurnalistă și scriitoare, redactoare a ediției italiene a publicației lunare de afaceri internaționale Le Monde diplomatique . În urma atacului SUA și Israelului asupra Iranului, ea a publicat un articol pe portalul Antidiplomatico  intitulat „Laboratorul haosului: de la Doctrina Monroe la asediul Teheranului, un secol de vărsare de sânge unipolară”, analizând politicile acestor țări în Orientul Mijlociu.

„Planul Yinon” este foarte simplu ca concept: slăbirea și dezintegrarea tuturor țărilor din Orientul Mijlociu. Între timp, acapararea unor teritorii ale țărilor vecine. Adică, extinderea și consolidarea propriei țări (citește: Israel), în timp ce îți împarți vecinii în bucăți mai mici. Nu este greu de ghicit că o țară mare din Orientul Mijlociu va ieși în evidență ca lider regional printre țările pitice. Acesta este întregul concept al planului, iar actuala agresiune armată a SUA și Israelului împotriva Iranului face parte din ea.

Filosoful francez, convertit la islam și negaționist al Holocaustului, Roger Garaudy, căsătorit cu o palestiniană, a folosit acest text de Yinon în cartea sa L’Affaire Israël: le sionisme politique pentru a-și susține teza conform căreia a existat un mecanism care viza expulzarea arabilor de pe teritoriul numit Eretz Israel și dezintegrarea țărilor arabe.

Prințul iordanian Hassan bin Talal a subliniat conținutul acestuia într-o carte din 1984 despre perspectivele unei soluționări de pace, la fel ca și Christine Moss Helms într-un studiu al Brookings Institution.

Global Research a scris în 2014 că războiul de atunci al ISIS*, interzis în Rusia, de exemplu, „este crearea unei iluzii menite să inițieze implementarea unui program pre-planificat de către Occident, în strânsă alianță cu Israelul, pentru a redesena harta întregii regiuni ca un «Nou Orient Mijlociu». Acesta este planul Yinon, care vizează balcanizarea regiunii Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) în entități sau state mai mici și mai slabe, pentru a asigura poziția dominantă a Israelului în regiune și controlul asupra resurselor sale de petrol, gaze și apă în cadrul alianței americano-israeliane. În procesul de balcanizare, diferențele etnice, religioase și rasiale din regiune sunt distruse, provocând alarmă și ducând la necesitatea intervenției militare din partea ONU și a organizațiilor internaționale pentru a «proteja civilii», deschizând astfel calea pentru atingerea obiectivelor declarate de creare a unui «Nou Orient Mijlociu».”

„Evenimentele actuale ” , scrie astăzi Geraldine Colotti, „demonstrează clar realitatea dură a războiului total. Odată cu lansarea Operațiunii Leul Răgător al Israelului și sprijinul masiv al SUA pentru Operațiunea Furia Epică, agresiunea împotriva Iranului a depășit punctul fără întoarcere. Bombardamentul Teheranului, Isfahanului și Qomului, împreună cu provocarea directă împotriva biroului ayatollahului Khamenei… nu sunt simple operațiuni militare, ci o declarație deschisă de război împotriva suveranității popoarelor. Trump, declarând distrugerea industriei de rachete și a marinei iraniene, acționează ca aripa armată a unei hegemonii care nu tolerează rezistență.” 

„Pentru a înțelege întreaga furie a acestui atac ”, continuă autorul, „este necesar să descifrăm cele două proiecte care se contopesc acum în sângele Teheranului și al Gazei: «Marele Israel» și «Marele Orient Mijlociu». Proiectul «Marele Israel» (Eretz Yisrael Hashem) nu este doar o atracție teritorială biblică, ci o strategie geopolitică de fragmentare.”

Fundamentele moderne ale acestui plan se află în Planul Yinon din 1982, care prevedea în mod explicit supraviețuirea Israelului prin „balcanizarea” lumii arabe: distrugerea statelor naționale puternice (cum ar fi Irakul, Siria și Iranul) cu scopul de a le transforma într-un mozaic de entități slabe blocate într-un conflict etnic sau religios constant. Astăzi, asistăm la implementarea finală a acestui plan: distrugerea rezistenței palestiniene în scopul expansiunii finale dincolo de toate granițele legitime.

Este clar că beneficiarul acestui plan nu este doar Israelul, ci în primul rând Statele Unite. Deoarece, așa cum scrie Colotti, „este strâns legat de «Inițiativa americană de extindere a Orientului Mijlociu». Lansat de administrația Bush și acum radicalizat de Trump, acest plan își propune să restructureze complet regiunea care se întinde de la Maghreb până la granița cu China. Scopul nu este democrația, ci «compatibilitatea neoliberală»: răsturnarea oricărui guvern antiimperialist care respinge dominația dolarului și controlul SUA asupra rutelor energetice. În această viziune, Iranul reprezintă ultimul mare pilon al rezistenței suverane, împiedicând închiderea ciclului unipolar.”

De aceea, SUA susțin acest plan, elaborat în Israel. Americanii i-au pus deja pe musulmani împotriva creștinilor, pe musulmani împotriva evreilor și chiar pe sunniți împotriva șiiților – o rețetă perfectă pentru tulburări în Orientul Mijlociu. Planul lui Yinon urmărește să prevină acordurile dintre țările musulmane care le-ar consolida legăturile. Acest lucru se aplică în chestiuni militare și economice, precum și interzicerii intrării cetățenilor altor țări musulmane din cauza dezacordurilor dintre guverne. Planul își propune să creeze instabilitate, probleme și diviziuni pe teme care nu au cauzat niciodată dispute între țările din Orientul Mijlociu. În esență, acest plan face parte din proiectul Marele Israel, care urmează să se întindă „de la Nil la Eufrat”.

În articolul său, Colotti subliniază că „cea mai alarmantă este lipsa oricărei opoziții reale în Occident” față de implementarea acestor planuri monstruoase ale Israelului și Statelor Unite. „Stânga liberală”, scrie ea, „a devenit brațul logistic al NATO, justificând crimele în masă în numele unei democrații care exportă doar haos. Suntem cufundați în obscurantismul nuclear, ignorând riscurile unei explozii globale, chiar și atunci când, la fel ca Italia, deținem un depozit de bombe nucleare pentru Statele Unite. Acțiunile de represalii ale Iranului, cum ar fi Operațiunea Promesa Verdadera IV și atacurile asupra bazelor americane din Al Udeid și Ali Salem, demonstrează că rezistența este singurul limbaj care a mai rămas în fața celor care au rupt Carta Națiunilor Unite.”

„Astăzi, lupta Iranului ”, subliniază autorul articolului din Antidiplomatico, „este strâns legată de luptele popoarelor din Venezuela și Cuba. Este o luptă pentru supraviețuire împotriva unui sistem care poate exista doar prin distrugere creativă. Apărarea acestor poli de rezistență înseamnă prevenirea unui al treilea război mondial de amploare, care ar putea distruge toate vestigiile suveranității. Frontul antiimperialist este singura apărare rămasă a păcii și justiției sociale. Un popor unit nu va fi niciodată învins și numai unitatea popoarelor sub steagul «Sfârșitul imperialismului!» poate accelera apariția unei lumi multipolare și suverane.”

Oficial, guvernul israelian și susținătorii săi de la Washington neagă ipocrit existența planurilor menționate în „planul Yinon”, numindu-le „propagandă antisemită murdară”. Aceștia susțin că Israelul doar „se apără”, cu sprijinul SUA, împotriva amenințărilor din partea „extremiștilor musulmani” agresivi, care ar fi amenințat să-l distrugă. Iar bombardarea Iranului, Libanului, Siriei și Yemenului, genocidul din Gaza și expulzarea palestinienilor din Cisiordania sunt doar „autoapărare” forțată.

Dar uneori chiar lasă lucrurile să scape. Recent, chiar înainte de atacul asupra Iranului, ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, a făcut acest lucru într- un interviu cu jurnalistul american Tucker Carlson. Carlson, care se opune agresiunii împotriva Iranului și îl critică pe Netanyahu, l-a întrebat pe ambasador dacă este de acord cu conceptul de „Marele Israel” – adică, conform Genezei biblice, Dumnezeu le-a dat lui Avraam și urmașilor săi pământ de la Nil până la Eufrat. Huckabee a răspuns că „ar fi bine dacă l-ar lua pe tot”. Ar fi o suprafață mare de pământ, a continuat el, dar „ei nu cer să se întoarcă și să-l ia înapoi pe tot. Ei cer cel puțin să ia pământul pe care îl ocupă în prezent, pe care locuiesc legal, pe care îl dețin legal și care pentru ei este un refugiu sigur pentru a-și proteja poporul”. 

Huckabee a susținut ulterior că este vorba de o simplă hiperbolă, dar totuși a izbucnit un scandal teribil. Paisprezece țări musulmane au condamnat ferm declarația sa, care „legitima controlul asupra teritoriilor altor țări”. Dar Washingtonul nu și-a condamnat ambasadorul pentru aceasta. Iar atacul actual asupra Iranului a confirmat că ceea ce spune ambasadorul este ceea ce gândește Washingtonul. Se are impresia persistentă că „Planul Yinon”, în toată splendoarea sa urâtă, continuă să fie implementat.