Cum l-a ucis partizanul Nistor Duicu pe tovarășul Răescu, cel mai prolific colaboraționist al Securității din comuna Luncavița

Mai jos, vă prezint o fotografie (arhiva personală, sursa CNSAS) pe care am găsit-o în dosarul partizanului Nistor Duicu zis ”Boieru”. Datează din perioada satisfacerii stagiului militar, Nistor luptând pe Frontul de Est împotriva rușilor, la fel ca fratele său mai mare, Ion. Vor lupta și pe frontul de acasă, împotriva năimiților Rusiei, a comuniștilor și a trupelor de Securitate.

Născut la 20 ianuarie 1920 în Cornereva, Nistor va crește la Domașnea, unde i se stabilise familia. Duiculeștii erau țărani avuți de unde și porecla de ”Boierii”. De profesie agricultor (la fel ca toți ai lui), Nistor era căsătorit și avea două fetițe. Terminase patru clase primare. Înainte și după 23 august 1944, a fost membru al PNȚ-Maniu, la fel ca tatăl și frații săi. Va lupta cu arma în mână timp de 5 ani alături de partizanii din organizația paramilitară inițiată de colonelul Ion Uță (și el național-țărănist), cea mai ofensivă grupare de rezistență armată din România dezmembrată, ocupată și comunizată de tancuri rusești.

Mai jos, vă prezint un singur crâmpei din îndelungata sa luptă în clandestinitate, episodul părând a fi desprins dintr-un film de genul ”Inglourious basterds”, numai că e 100% real, iar pe trăgaci a apăsat partizanul Nistor Duicu zis ”Boieru”, nu Brad Pitt.

Noaptea de 21 spre 22 iulie 1949. În centrul Luncaviței, într-un local spațios, are loc un mare bal organizat de liderii comuniștilor din comună. Participă peste 150 de persoane – sunt prezenți și comuniști din alte sate, dar și mulți gură-cască. Atât curtea cât și interiorul amplasamentului dau pe-afară de oameni. Lăutarii cântă cu foc.

La o masă mare, undeva în fundul sălii, huzurește tovarășul Simion Răescu, președintele organizației Frontului Plugarilor din Luncavița și din toată plasa Teregova. E alături de soție și de alți lideri comuniști. Cu toții sunt turnători și colaboraționiști prolifici ai Securității. În urmă cu 4-5 ani, se numărau printre marginalii comunei, acum însă, tăiau și spânzurau, cel mai rău și mai obraznic fiind chiar acest Răescu – în urmă cu numai câteva zile, se lăudase prin Luncavița că va distruge familiile partizanilor (pe care-i numea ”bandiți” și ”teroriști”), asta în condițiile în care, oricum, le persecuta zilnic, luând parte personal la perchezițiile securiștilor. Da, Răescu băga oameni nevinovați în aresturi și pușcării.

La aproximativ 60 de metri de bal era încazarmat un întreg batalion al trupelor de Securitate, comasat acolo în contextul luptelor cu partizanii. La solicitarea comuniștilor, o echipă de securiști ar fi trebuit să fie prezentă la bal pe toată durata acestuia, tocmai pentru a preîntâmpina o posibilă lovitură din partea ”bandiților”. Numai că securiștii s-au retras la culcare în jurul orelor 23.00. Ce s-a întâmplat după aceea e relatat în ”Raport despre situația politică a județului Severin, în legătură cu acțiunile bandiților din regiunea Teregova”, datat 9 august 1949 (Dosarul I 006472, vol II, referitor la Ion Uță și partizanii săi).

Puțin după 12.00 noaptea, în sala balului intră Nistor Duicu însoțit de un alt partizan – Ioan Caraibot zis ”Ciovică” – recent bărbierit și îmbrăcat în uniformă militară cu grad de caporal (e o deghizare, firește). Cei doi se plimbă câteva minute prin sala plină, fără a fi recunoscuți de nimeni, vorbind și zâmbind între ei, ca niște vechi prieteni ce abia s-au revăzut. Când ajung în fața mesei mari din fund, Nistor își scoate pistolul cu o mișcare fulgerătoare și-l execută pe tovarășul Răescu în văzul lumii, cu 7 gloanțe în piept și-n cap. Comunistul se prăvălește într-o baltă de sânge. Nu va mai vinde pe nimeni. Nu în viața asta.

Inevitabil, se declanșează panica. Oamenii se bulucesc spre ieșire. În stradă apar alți partizani cu pistoale-automate în mâini (printre ei e și Dumitru Mutașcu zis ”Fus”), gata să-i secere pe securiștii de peste drum, dacă aceștia ar fi reușit să intervină rapid. Dar nu e cazul. Nistor și Nelu Caraibot li se alătură și se fac cu toții nevăzuți, chiuind, nu înainte de a arunca două grenade pe ferestrele localului.

Răzvan Gheorghe