Mărturia lui Ion Gavrilă Ogoranu despre modul în care martirul bucovinean a salvat viețile luptătorilor anticomuniști din Munții Făgăraș. Testamentul lui Motrescu

Ca ripostă la ocuparea Bucovinei de către Armata Roșie, încă din martie 1944, apare o primă formațiune de rezistență armată națională și anticomunistă. Luptătorii anticomuniști au fost instruiți la Sadova și se aflau sub coordonarea Comandamentului româno-german din Câmpulung Moldovenesc. Conducătorul organizației era locotenentul Vladimir Macoveiciuc. Țăranul Vasile Motrescu s-a alăturat fără preget rezistenței anticomuniste.

Luptătorii anticomuniști bucovineni au fost în fruntea listei negre întocmite de armata de ocupație. Ei au fost vânați direct de către trupele NKVD-ului (Securitatea Sovietică). Vasile Motrescu a scăpat ca printr-o minune din această cumplită hăituială. În 1949 a fost urmărit de trupele de Securitate pentru „activități desfășurate în spatele trupelor sovietice în primăvara anului 1944”.
În urma presiunilor familiei, Vasile Motrescu s-a predat Securității. Securiștii l-au determinat ca, alături de ofițeri de Securitate și colaboraționiști ai acestora, să constituie o grupare falsă de partizani anticomuniști. Scopul era de a câștiga încrederea și de a-i captura pe luptătorii anticomuniști de pe versantul nordic al Munților Făgăraș.

Diversiunea celor legendați de securiști ca partizani a eșuat în 14 septembrie 1951 (Înălțarea Sfintei Cruci), la Valea Zârnei. Conform mărturiei lui Ion Gavrilă Ogoranu, luptătorii anticomuniști au fost salvați datorită credinciosului și bravului bucovinean. „Frățiorilor, sunteți vânduți și înconjurați”, l-a avertizat Vasile Motrescu pe Gheorghe Hașu, luptătorul anticomunist din grupul lui Gavrilă. „Ghiţă a fost primul care a ştiut situaţia în care ne aflăm şi când ne apropiam de apa Zărnei, unde era un brad căzut peste apă pe care l-am mai folosit altă dată ca să trecem pe el, o trecut el înainte şi când o ajuns căpitanul o şi pus mâna pe pistol. El, în treacăt, m-o lovit la cot semnificativ şi ăsta a fost un semn că ceva nu e în regulă. Apa era mare la vremea respectivă, o treceai prin vad şi trebuia să te dezbraci ca să nu te uzi şi am trecut pe brad. El a trecut întâi şi când a ajuns căpitanul dincolo, i-a pus mâna pe pistol şi l-a dezarmat. În momentul în care am văzut mişcarea pe care o face Ghiţă, am făcut şi noi acelaşi lucru, l-am dezarmat imediat pe Pasăre şi m-am întors la Motrescu şi am făcut acelaşi lucru. A venit Ghiţă şi a spus că el ne-a salvat, adică Vasile Motrescu“, avea să scrie Ion Gavrilă Ogoranu în cartea sa de memorii, „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. În aceeași lucrare, conducătorul partizanilor anticomuniști făgărășeni mărturisea: „Iar noi, în serile lungi de iarnă, în jurul focului, ca și în rugăciunile noastre, ne aminteam de un tânăr înalt ca un brad, cu ochii mari și căutătură ca a lui Eminescu, care a trecut câteva zile prin viața noastră salvându-ne de la moarte cu riscul propriei lui vieți”.

Testamentul lui Vasile Motrescu: “Eu, Motrescu P. Vasile, am executat testamentul lui Ştefan Vodă, şi urmaşilor mei le poruncesc să-l execute ori de câte ori va veni vrăjmaşul să le calce ogorul şi va râvni la avutul ţării, la libertatea lor, ori de câte ori va veni restriştea peste ţara lor, să nu plece capul în faţa vrăjmaşului şi a străinului ori de ce naţie şi ori de ce neam ar fi. Mai bine lăsaţi să vă cadă capul lovit de sabie decât să fiţi laşi şi trădători, căci sunteţi urmaşii străbunilor daci care v-au lăsat în moştenire petecul de pământ apărat de ei cu ghioaga şi stropit cu sânge, lacrimi şi sudoare din belşug”.

Vasile Motrescu, rezistentul anticomunist din Bucovina, a fost executat la zidul Penitenciarului Botoșani, în data de 29 iulie 1958, la ora 21,30.

Florin Palas