România băgată cu forța în Mitteleuropa-între geopolitica germană și realitatea programelor de înarmare SAFE

Actuala criză politică internă este, de fapt, una geopolitică. Nu are nicio legătură cu binele și prosperitatea românilor. Marile puteri doresc adâncirea crizei politice de la București ca să poată controla și prelua România cu totul. În această criză politică din decembrie 2024 încoace poporul român a pierdut. În realitate asistăm la o integrare cu forcepsul a României în noul concept Mitteleuropa de factură germană. Conceptul de Mitteleuropa a fost mai mult decât o idee geostrategică la începutul secolului XX, a fost, de fapt, o proiecție politică, economică și culturală menită să reorganizeze centrul și estul Europei sub influența unei structuri comune de cultură și civilizație germană. De la formulările teoretice ale lui Friedrich Naumann – liberal german – și proiectele federative ale intelectualilor austro‑ungari, până la propunerile practice ale elitei politice interbelice, Mitteleuropa a traversat secolele ca un mit ambițios, dar ambiguu. Termenul a intrat viguros în circuitul politic în timpul Primului Război Mondial, când gânditori precum Naumann vedeau în Mitteleuropa o zonă economică și politică capabilă să consolideze interesul german și să creeze un ”bulwark” împotriva influențelor rusești și occidentale. Dincolo de motivațiile pur geopolitice, ideea includea și apeluri la integrare economică — restaurarea unui mare spațiu de piață — și la o anumită coeziune culturală între diversele națiuni din fostul areal habsburgic.

În anii primului război mondial, Austro‑Ungaria, construcție politică complexă, rămânea vulnerabilă la renașterea conștiințelor naționale. Diferitele ritmuri de dezvoltare economică, inegalitățile de drepturi și ambițiile naționaliste (cehi, polonezi, sârbi, români etc.) au făcut dificilă transformarea monarhiei într‑un adevărat stat federal funcțional. Propunerile intelectuale de federalizare — influențate de modele precum Elveția sau de ideile lui Aurel C. Popovici (Statele Unite ale Austriei Mari) — au rămas, în majoritate, neimplementate din cauza lipsei unui acord politic larg și a opoziției interne. Ascensiunea Prusiei și, apoi, a Germaniei unite a schimbat echilibrul de putere în centrul Europei. După 1918, deciziile marilor puteri la Versailles și crearea statelor naționale pe ruinele imperiului habsburgic au fragmentat piața comună și au redus capacitatea regiunii de a susține industrii competitive. Rivalitățile interstatale din perioada interbelică (proiecte maghiare, poloneze sau austriece de refacere a legăturilor) au eșuat adesea din cauza fricii de hegemonie — fie germană, fie a altor actori regionali — și a lipsei unei viziuni comune acceptate. Astfel, ambiția unei integrări largi se lovea de revendicări etnice și de probleme sociale neadresate — discriminări, drepturi culturale și lingvistice — care au erodat orice temelie durabilă. După destrămarea imperiului austro-ungar, micile state nou apărute printre care și România au resimțit imediat pierderea pieței commune central-europene. Propunerile de cooperare economică au fost frecvente, dar au eșuat din cauza concurenței pentru influență, a protecționismului și a refuzului de a accepta un hegemon economic. Teama de integrare sub tutela unei economii dominante (în principal germane) a blocat multe inițiative practice de re‑regionalizare.

În acea perioadă s‑a introdus și termenul de ”heartland”, un concept geostrategic clasic dezvoltat din 1904 de geograful britanic Halford Mackinder. Acesta definește zona centrală a Eurasiei (aproximativ Rusia/Ucraina/Belarus), considerată de Mackinder drept „pivotul geografic al istoriei” datorită resurselor sale masive și protecției naturale. Premisa geopolitică dominantă în mentalul interbelic era că cine controlează ”heartlandul” domină lumea. Mackinder a rezumat teoria sa în celebra axiomă: „Cine guvernează Europa de Est comandă Heartlandul; cine guvernează Heartlandul comandă Insula Mondială; cine guvernează Insula Mondială comandă lumea”. De aceea este important să înțelegem importanța” heartlandulu”i în ecuația actuală de reconfigurare a Mitteleuropa. Astfel se explică, pentru unii analiști, conflictul din Ucraina ca o luptă pentru controlul ”heartlandului”. În prezent Berlinul revine cu ideea de Mitteleuropa. Germania vrea o piață a sa unică de la Bruxelles până la Kiev. Istoria ucrainenilor între 1918–1919 a adus autonomia și independența Ucrainei prin diverse formațiuni politice și militare filo-germane, iar personaje precum Pavlo Skoropadskîi (hatman), Symon Petliura sau, ulterior, lideri ai mișcărilor naționale au jucat roluri diferite în vremuri și contexte distincte. Stepan Bandera și grupările naționaliste ucrainene în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, înarmate de Rheinmetall prin Germania nazistă, au încercat să renască conceptul Mitteleuropa de factură germanică. Ideea renaște în prezent cu sprijinul Berlinului cu o forță surprinzătoare. Ca urmare, Mitteleuropa a devenit azi o lecție clară pentru orice proiect de integrare regională: integrarea economică trebuie însoțită de reguli comune și de mecanisme instituționale menite să protejeze drepturile minorităților și să distribuie beneficiile.Ideea de federalizare central-europeană în cadrul U.E. prinde contur în ultimii ani, sub bagheta Germaniei. Azi, Germania, Austria și țările Vișegrad manifestă un interes uriaș pentru renașterea unei Mitteleuropa. România nu întâmplător este ținută pe margine de Budapesta ca să nu intre în tratatul de la Vișegrad. Izolarea României e o politică de control germano-maghiară pentru a controla Ardealul. Astfel, Berlinul, Viena și Budapesta își doresc, în principal, să transforme această viziune Mitteleuropa într‑un proiect viabil în cadrul UE, iar în contextul extinderii influenței regionale discuțiile privind Ucraina capătă o importanță strategică. Sprijinul Ucrainei face parte din proiectul german de cucerire și control politico-economic.

Actualul conflict pe scena politică internă din țara noastră este și rezultatul unei dispute între partida Mitteleuropa, controlată de Germania și firmele de armament din programul SAFE, reprezentată la noi de Ilie Bolojan și aripa „useristă” din PNL, și viziunea francofilă și, mai nou, filo‑americană din spatele lui Nicușor Dan, care nu dorește ca România să devină un pion în planul german de control al ”heartlandului” prin firmele de armament germane. Prin conceptul de Mitteleuropa, Germania și Austria vor să controleze Europa Centrală și Ucraina pentru a controla ”heartlandul” și, deci, bogățiile Rusiei, prin forță sau înțelegere. Din păcate, România este doar un pion în acest război în care SUA nu mai joacă un rol determinant, deși o parte din clasa noastră politică încă își mai face iluzii sau speranțe de la un ajutor american. „Buldozerul” german deja nivelează clasa politică românească, astfel explicându‑se momentul dificil: Nicușor Dan și partida francofilă, sau MAGA, nu pot scăpa de Ilie Bolojan, ”omul nemților” pus să implementeze conceptul Mitteleuropa german în România. Aici e vorba despre un război privind controlul și resursele între marile puteri care vor să controleze flancul estic al UE.În România ”partida germană” a preluat controlul politico-economic prin programul SAFE, iar ”partida francofilă” și cea ”americană” a fost deocamdată anihilată, paradoxal, sub masca demnității.

În acest joc geopolitic nu este vorba despre interesul și prosperitatea românilor, ci de controlul țării de către firmele germane de armament și de interesul german care controlează Bruxelles‑ul asupra bogățiilor și resurselor României. Berlinul și Bruxellul ne vor toate activele, așa că pentru aceste capitale criza politica acută de la București le face jocurile geopolitice și economice. Din păcate, „partida națională” din serviciile secrete nu este în stare să controleze acest joc geopolitic în interesul românilor. Deocamdată România și poporul român sunt o victimă geopolitică între Germania, Franța, Bruxelles și SUA. Cu toate speranțele suveraniștilor români, MAGA doar privește la integrarea forțată a României în conceptul geopolitic geman. Partida germanofilă vrea Mitteleuropa, cu riscul dezmembrării României. Asta ca să înțelegem neputința președintelui Nicușor Dan, nu numai fizică, ci și geopolitică, de a sparge „nuca tare” Ilie Bolojan finanțată și sprijinită de ”panzer-ul” german de la MAN sau motoarele germane cu tradiție din Al Treilea Reich de la Henschel Wehrtechnik, prin programul SAFE.

Ionuț Țene