Apostol Arsache – primul premier aromân (vlah) al României moderne la 1862

Istoria modernă a românilor este plină de surprize. Am avut în vremea domnitorului Al. Ioan Cuza primul premier aromân al României. „Puțină lume îl mai pomenește astăzi pe cel dintâi ministru de Externe al statului român. Un aromân din Imperiul Otoman, născut (1789) pe teritoriul Albaniei de astăzi (Hotove, lângă Përmet) – Apostol Arsache (Arsachi, ca variantă de scriere a numelui)” scria în presa cotidiană acum câțiva ani Gheorghiță Ciocioi, un cunoscut etnolog și specialist în lingvistică. El consideră că „numele Arsachi are rădăcini avestane, fiind o formă diminutivă a unui cuvânt vechi iranian, tălmăcit prin erou”. Deci un nume arian specific locuitorilor din Balcani din antichitate. (https://jurnalul.ro/cultura/dictionar-cultural-arsache-baconshi-1006463.html). Despre Apostol Arsache s-a scris foarte puțin la noi în România. Numele lui este astăzi ignorat, deși la mijlocul secolului XIX era o personalitate recunoscută în mediile social-politice și filantropice. Era de orientare conservatoare. După revoluția din decembrie 1989, Georgeta Filitti-Penelea a publicat un articol introductiv ”Apostol Arsaki – un personaj istoric uitat” (Le docteur Apostol Arsaki (XIX s.), în ”Magazin Istoric” din 1996 (30, nr. 1, p. 20–22), care readucea pentru publicul iubitor de istorie numele marelui om politic și filantrop aromân. Un istoric grec, fost profesor la școala navală din Atena, Dimitris Michalopoulos, care a locuit câțiva ani la București cu diverse misiuni, s-a specializat pe marele aromân perceput ca un grec latinofon. El publica articolul „Apostol Arsachi”, în ”Revue Roumaine d’Histoire”, tomes XL-XLI (2001-2002, pp. 139–158) care l-a introdus pe marele aromân în circuitul științific istoriografic. În 2008 același autor grec publică cartea la prestigioasa editură a Academiei Române, cu titlul ”Arsaki. La vie d’un homme d’Etat”. Până la urmă tot punctul de vedere grecesc s-a impus despre acest român sud-dunărean.

Arsache s-a născut în 1789, în satul Hotovë, districtul Përmet, din sudul Albaniei de astăzi, pe atunci în Imperiul Otoman. Zona era un fief al populației aromâne (vlahe) care locuia în armonie cu albanezii și grecii. Era de origine aromână, deși istorici greci susțin că ar fi avut și origini grecești.Unii istorici explică faptul că Arsache provenea dintr-o categorie de „băieți vlahi săraci și needucați” din sudul Balcanilor care, prin migrație, comerț și ambiție academică, au urcat pe scara socială și au devenit mari aristocrați și binefăcători în Europa. Structura radicalului numelui său (Arsache sau Arsaki) este întâlnită frecvent în comunitățile de vlahi pindiți sau epiroți (https://ejournals.epublishing.ekt.gr/index.php/deltos/article/view/42277). Colegii săi de mai târziu din breasla medicală aveau, de asemenea, rădăcini în lumea rurală din Epir și Macedonia: familiile Darvari, Filitti, Caracaș, așa se explică succesul și influența de mai târziu din România. Migrarea familiei Arsache este strâns legată de abuzurile ayanului din Ianina, Ali Pașa. Primul din familia Arsache care a migrat a fost George, unchiul lui Apostol Arsache, apoi a migrat și Chiriac, tatăl acestuia. După sosirea lui Chiriac în Țara Românească, el face negoț în Imperiul Otoman și în Imperiul Habsburgic. Datorită comerțului, prosperă rapid și reușește, în 1797, să-l aducă în țară și pe Apostol. După ce ajunge în Țara Românească, Apostol urmează cursuri cu profesori particulari. Unchiul său, George, observând capacitățile intelectuale deosebite ale nepotului, își ia angajamentul de a-i plăti studiile, astfel, Apostol urmează cursurile gimnaziale și liceale la Viena, unde studiază, în principal, filozofia. În 1800, Arsache s-a mutat împreună cu familia la Viena, unde a fost educat într-o școală a diasporei aromâno-grecești, pe patentul marilor magnați aromâni Dumba, Sina sau Mocioni. Printre profesorii săi s-a numărat și Neophytos Doukas, o figură proeminentă a iluminismului grec modern. În 1807, Doukas a publicat o epigramă compusă de Arsache despre opera ”Breviarium historiae Romanae” a istoricului Eutropius. Apoi a mers la Universitatea din Halle, unde a studiat medicina. Arsache a compus un tratat intitulat Ἔκθεσις συνοπτικὴ τῆς Ἰατρικῆς ἱστορίας (Raport concis al istoriei medicinei), scris în limba greacă veche, care a fost publicat în periodicul ”Hermes” din Viena. Tot în 1812 și-a publicat lucrarea de doctorat ”De Piscium Cerebro et Medulla Spinali”, în latină. Arsache obţine în 1812 doctoratul în medicină la Universitatea din Halle și își publică astfel teza sa „De piscium cerebro et medulla spinali”, fiind cea dintâi lucrare românească de anatomie comparată. În 1814 s-a mutat la București, în România. (https://www.academia.edu/40952884/The_contribution_of_Vlach_benefactors_in_the_shaping_of_modern_Greece).

Arsache este considerat de cercetători un precursor al lui Darwin. Tot la Viena urmează cursurile de oftalmologie ale lui Georg Baur. Revenit în țară, este numit medic oftalmolog la spitalele Pantelimon și Colțea din București. Totodată, Arsache își începe activitatea politică, fiind consilier al domnilor munteni, iar pe timpul lui Alexandru Ghica (1834–1842) a fost numit secretar de stat. În 1849, în timpul administrației rusești, a fost secretarul particular al generalului Duhamel. Apostol Arsache a fost un fervent susținător al Unirii Principatelor Române, astfel că, în ședința Adunării Elective a Țării Românești din 24 ianuarie 1859, i-a acordat votul lui Alexandru Ioan Cuza. Ceea e important de reținut este faptul că Arsachi a cochetat cu puterea încă din tinerețe, devenind astfel un om de încredere al domnitorilor Grigore și Alexandru Ghica. Mai târziu a fost unul dintre fruntașii partidului conservator, apărător al proprietății. Prin căsătoriile fiicelor, Arsachi și-a asigurat descendenți în marile familii boierești ale țării, precum Lahovary, Kretzulescu, Filitti, Ghica, Bălăceanu. Nu a fost doar medic, ci și proprietar de moșii și un om de afaceri priceput, care și-a extins anual domeniul funciar. Averea lui Arsachi s‑a construit în timp, meticulos, din activități agricole și comerciale, nicidecum din practica medicală. Moștenitor al averii unchiului la doar 20 de ani, Arsachi a ajuns să dețină moșii de peste 10.000 de hectare în județele Vlașca (Giurgiu) și Prahova. (Ștefan Petrescu, Lidia Trăușan-Matu, Apostol Arsachi (c.1792-1874), medic, om politic și everghet, Ediție bilingvă, română-greacă, Ed. Omonia, Buc., 2023)

În timpul cabinetului unic, condus de conservatorul Barbu Catargiu, Arsache primește portofoliul Ministerului Afacerilor Externe. Din această poziție încearcă să ofere țării o viziune proprie de politică externă, trimițând misiuni diplomatice în marile capitale europene. În cabinetul lui Barbu Catargiu (22 ianuarie – 8 iunie 1862), a ocupat funcția de ministru de externe, iar după asasinarea lui Catargiu în turnul Mitropoliei la 8 iunie, Arsache a ocupat pentru scurt timp funcția de prim-ministru interimar al României. A fost primul aromân premier al României, circa două săptămâni. După asasinarea primului ministru, domnitorul Cuza îi oferă lui Arsache interimatul la conducerea Consiliului de Miniștri. Dispariția primului ministru a pus capăt guvernării conservatoare și proiectului de lege rurală. Chiar dacă acesta a fost aprobat în Cameră la 11 iunie, cu 62 de voturi pentru și 35 împotrivă, Cuza a refuzat să îl promulge, pretextând că va genera o răscoală generală a țăranilor. În ședința Camerei din 23 iunie, un grup de 26 deputați, printre care M. Kogălniceanu, A. Panu și N. Golescu, a prezentat o moțiune în care se făcea bilanțul guvernării conservatoare a lui Barbu Catargiu. În această moțiune se arăta că, în timpul fostului premier, nu se dezbătuseră majoritatea proiectelor de lege anunțate în mesajul tronului, nici măcar bugetul, și nici nu se aplicase unificarea deplină în diverse sectoare de activitate. Ca urmare, a doua zi interimarul Arsache și-a depus mandatul Consiliului. (https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Apostol_Arsache). Pe de altă parte, Arsache a devenit unul dintre principalii binefăcători și filantropi ai noului stat grec. În 1850, a oferit sume mari de bani pentru înființarea unei instituții de învățământ feminin în capitala Greciei, Atena, găzduite în conace luxoase din centrul orașului. Arsache a donat un total de 600.000 de drahme de aur în acest scop. Această instituție a purtat numele ”Arsakeio” după el. Datorită inițiativei sale, Parlamentul grec i-a acordat cetățenia greacă de onoare. De asemenea, a reușit să construiască o școală în orașul său natal în 1870. Ca să înțelegem spiritul epocii, România a alocat, în perioada 1864-1905, suma de 8.672.963 lei pentru şcolile şi bisericile româneşti de la sud de Dunăre. Statul român s-a împlicat şi în pregătirea unor elemente provenind din spaţiul balcanic, ce urmau să se întoarcă în ţinuturile natale, ca educatori. În anul 1865, a fost creat la Bucureşti Institutul de la „Sfinţii Apostoli”, subvenţionat de statul român cu 20.000 lei, iar călugărul aromân Averchie era însărcinat cu recrutarea tinerilor aromâni. O parte din elevii Institutului au urmat apoi cursuri liceale, iar alţii s-au înscris la cursurile Universităţii Bucureşti. (Maria Petre, Aromânii şi relaţiile culturale româno-otomane la incepuţul secolului al XX-iea, în „Revista Istorică”, nr. 11-12, 1997, p. 741.)

În ultimii ani de viaţă nu a mai avut o activitate politică notabilă, iar Apostol Arsache se stinge în decembrie 1869, la vârsta de 80 de ani la București. Abia în 2023 apare în sfârșit o carte exhaustivă despre Apostol Asache, care îl reintroduce în circuitul istoriografic românesc: ”Apostol Arsachi (c.1792-1874), medic, om politic și everghet”, carte scrisă de Ștefan Petrescu și Lidia Trăușan-Matu și apărută la Editura Omonia din București. Cartea se bucură de un cuvânt-înainte semnat de Georgeta FILITTI, de cuvântul sponsorului: Danae STAMBOULI, iar traducere în limba greacă este făcută de Apostolos Patelakis și Georgios K. Ioannidis. Cartea este publicată bilingv, în limbile română și greacă. Lucrarea s-a bucurat de susținerea financiară a unei absolvente de la ”Arsakeion”, ctitorie a medicului bucureștean. Danae Stambouli ca membră a comunității oamenilor de afaceri greci din București, fondatoare a Laboratorului Medical Cytogenomic din București, îi face o laudatio acestui „minunat hiperpatriot care nu a îndepărtat din adâncul sufletului său iubirea și grija pentru Patria-Mamă, Grecia”. Georgeta Filitti, urmașă a lui Arsache, ilustrează în câteva cuvinte complexitatea vieții acestuia: „A pornit modest, a stăruit și s-a ilustrat în profesie, în politică a rămas partizan constant al principiilor conservatoare, apărând nedezmințit proprietatea. Marea generozitate ce l-a caracterizat a însemnat o împlinire a propriei vieți dar în același timp și un exemplu nepieritor pentru urmașii din această parte a Europei”. Numele lui Arsachi a rămas în memoria colectivă a națiunii grecești înscris cu litere de aur: „mare everghet”. (https://www.agentiadecarte.ro/2023/12/apostol-arsachi-c-1792-1874-medic-om-politic-si-everghet-stefan-petrescu-lidia-trausan-matu.html). Astfel partida istoriografică greacă, care susține că aromânii sunt greci latinofoni, a învins în imaginarul istoriografic colectiv și cu susținerea instituțiilor de stat românești. Deși adevărul istoric este altul: Apostol Arsache este primul aromân (vlah) ajuns să fie premierul României moderne în 1862, dovedind importanța acestor români sud-dunăreni în ecuația puteri din România modernă.

Ionuț Țene