A apărut revista „Scurt Circuit Oltean”, nr. 19–20, aprilie–septembrie 2026. O revistă a memoriei culturale oltene

Apariția unui nou număr al revistei „Scurt Circuit Oltean”, nr. 19–20, aprilie–septembrie 2026, reprezintă un eveniment editorial important pentru viața culturală din Oltenia și, în același timp, o dovadă a vitalității presei literare și jurnalistice românești. Publicația apare sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Ligii Scriitorilor, reunind în paginile sale literatură, jurnalism, cultură, istorie, artă, călătorie și reflecție asupra societății contemporane.

Numărul este construit cu un evident spirit enciclopedic, revista refuzând să se limiteze la un singur gen sau la o singură direcție tematică. De la literatura propriu-zisă la jurnalul de călătorie, de la poezie la umor, de la arta plastică la evocarea unor personalități dispărute, „Scurt Circuit Oltean” se constituie într-un document al vieții spirituale a unei comunități care își asumă memoria și prezentul.

Din sumarul revistei se remarcă încă de la început ampla evocare dedicată lui Marin Sorescu, semnată de Ștefania Marineanu, consacrată împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului și a 30 de ani de la trecerea sa în eternitate. Alegerea acestui reper este semnificativă: Marin Sorescu nu aparține doar Olteniei, ci patrimoniului fundamental al literaturii române contemporane.

Π        n jurul acestei axe culturale sunt grupate contribuții de poezie, proză, eseu, jurnalism, umor și arte plastice. Sunt prezenți, între alții, Zenovia Zamfir, Valerian Iliescu, Georgeta Rada, Nicolae Dincă, Ludmila Stoian-Drăghici, Cecilia Tatiana Simionescu, Nely Vieru, Eugenia Mihu, Marin Rada, Mihail Coandă, Nina Viciriuc, Ancuta Manea și alți colaboratori.

O asemenea diversitate conferă revistei caracterul unei publicații-magazin de cultură, în care cititorul poate trece firesc de la poezie la literatură memorialistică, de la jurnalul de călătorie la artele plastice și de la reflecția civică la universul umorului.

Un loc aparte în economia acestui număr îl ocupă articolul semnat de Zenovia Zamfir, intitulat „Omagiu la bustul scriitorului Al. Florin Țene”.

Textul este cu atât mai important cu cât nu reprezintă numai consemnarea unui eveniment festiv, ci transformă ceremonia dezvelirii bustului într-un act de recuperare și legitimare a memoriei culturale.

Autoarea evocă momentul din 11 iunie 2026, când comunitatea din Drăgășani și invitați din alte localități s-au întâlnit pentru a-l omagia pe scriitorul Al. Florin Țene. Evenimentul a fost organizat de Primărie și Biblioteca Municipală, iar relatarea Zenoviei Zamfir surprinde dimensiunea simbolică a manifestării. Și presa culturală a consemnat evenimentul, subliniind amploarea sa și rolul familiei Țene în viața literară.

Bustul devine, în această perspectivă, mai mult decât o reprezentare sculpturală. El poate fi interpretat drept o bornă a memoriei literare locale, un semn prin care orașul își asumă personalitatea unuia dintre oamenii săi de cultură.

Este important că Zenovia Zamfir nu se limitează la ceremonial. Ea realizează un portret intelectual și moral al scriitorului, insistând asupra complexității activității sale: poet, prozator, eseist, critic literar și de artă, publicist, editor și animator cultural. Articole și evocări anterioare confirmă amploarea operei lui Al. Florin Țene și prezența sa constantă în presa culturală românească.

Un aspect deosebit de valoros al articolului Zenoviei Zamfir este raportarea personalității lui Al. Florin Țene la spațiul natal.

Drăgășaniul nu apare numai ca un decor biografic, ci ca un adevărat topos al memoriei creatoare. Pentru scriitor, locul natal a rămas o sursă permanentă de identitate, iar pentru comunitate opera sa devine, treptat, parte a patrimoniului spiritual local.

În acest sens, dezvelirea bustului reprezintă un gest de instituționalizare a memoriei. Literatura trece din spațiul cărții în spațiul public, iar scriitorul devine parte vizibilă din geografia simbolică a orașului.

Este un fenomen cultural important: comunitățile își conservă identitatea nu numai prin monumente istorice, ci și prin memoria scriitorilor, artiștilor, profesorilor și oamenilor care au contribuit la definirea spiritului locului.

Din perspectiva unei cronici academice, articolul Zenoviei Zamfir poate fi citit și ca o mini-sinteză biobibliografică. Autoarea amintește amploarea activității scriitorului și numeroasele sale domenii de manifestare.

Surse culturale îl prezintă pe Al. Florin Țene ca autor cu o operă întinsă pe mai multe genuri și ca fondator sau animator al unor publicații și cenacluri literare. De asemenea, este consemnată activitatea sa în cadrul Ligii Scriitorilor Români și în presa culturală.

Această perspectivă este importantă pentru înțelegerea fenomenului literar contemporan: Al. Florin Țene nu trebuie privit exclusiv prin prisma cărților sale, ci și prin activitatea instituțională și de construcție culturală.

Înființarea și susținerea unor publicații, organizarea de cenacluri, promovarea scriitorilor, participarea la manifestări culturale și activitatea Ligii Scriitorilor constituie o dimensiune distinctă a personalității sale.

Zenovia Zamfir acordă atenție și familiei scriitorului. Este o perspectivă binevenită, pentru că opera literară nu se naște întotdeauna într-un vid biografic, ci într-un univers familial și afectiv care poate deveni, la rândul lui, parte din istoria culturală.

În articol sunt evocate Titina Nica Țene și fiii familiei, fiecare cu propria contribuție la viața culturală sau publică. Astfel, evenimentul de la Drăgășani capătă dimensiunea unei adevărate sărbători a unei familii de creatori și intelectuali.

Această perspectivă se înscrie într-o tradiție a literaturii memorialistice românești în care personalitatea scriitorului este înțeleasă atât prin operă, cât și prin oamenii și locurile care i-au însoțit existența.

Un alt merit al numărului 19–20 îl reprezintă faptul că revista nu cultivă doar literatura de creație, ci și documentul cultural.

Jurnalul de călătorie al Ștefaniei Marineanu despre Peștera Postojna, paginile consacrate artelor plastice, interviul cu umoristul Nicolae Bunduri, materialele dedicate presei libere, precum și secțiunea „In memoriam” alcătuiesc un mozaic al prezentului cultural.

Prin această structură, revista devine o oglindă a unei epoci, înregistrând oameni, evenimente, cărți, expoziții și idei. Este, de fapt, una dintre funcțiile esențiale ale presei culturale: să salveze de la uitare ceea ce, altfel, riscă să dispară în fluxul cotidian.

Faptul că publicația se află sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Ligii Scriitorilor îi conferă o dublă identitate: literară și jurnalistică.

Această interferență dintre literatură și jurnalism este vizibilă în întregul număr. Revista nu separă artificial cultura de viața imediată, ci le pune în dialog. Evenimentul cultural este relatat jurnalistic, iar jurnalismul este ridicat, prin stil și documentare, la nivelul unei forme de memorie culturală.

În această privință, „Scurt Circuit Oltean” continuă o tradiție importantă a presei literare românești: aceea de a transforma clipa în document și documentul în memorie.

Prin nr. 19–20, aprilie–septembrie 2026, „Scurt Circuit Oltean” își confirmă vocația de publicație culturală regională cu deschidere națională. Este o revistă în care Oltenia geografică se întâlnește cu Oltenia spirituală, iar literatura contemporană este pusă în relație cu memoria, jurnalismul, arta și istoria locală.

Dintre contribuțiile acestui număr, „Omagiu la bustul scriitorului Al. Florin Țene”, de Zenovia Zamfir, se impune prin valoarea sa memorialistică și documentară. Autoarea transformă un eveniment festiv într-o meditație asupra raportului dintre scriitor, comunitate, operă și memorie. Bustul devine astfel simbolul unei recunoașteri publice, iar Drăgășaniul își afirmă încă o dată vocația de spațiu generator și păstrător de cultură.

Prin această apariție, revista demonstrează că presa culturală nu este doar o formă de consemnare a prezentului, ci și un instrument de constituire a memoriei colective. Iar când o comunitate își așază scriitorii în spațiul public, ea nu omagiază numai un om, ci își omagiază propria identitate.

„Scurt Circuit Oltean” nr. 19–20 este, în acest sens, o revistă a memoriei vii: o punte între carte și comunitate, între scriitor și cititor, între trecutul cultural și prezentul care îl continuă.

                                                                     Al.Florin Țene