Poemul Zilei: De ce plouă peste Cluj

S-a lăsat seara şi ploaia peste Cluj

Picură cu întrebări, mirări şi răspunsuri
Vara ne-a părăsit cum iubirea pe plaja Mării Negre
cum o rochie adolescenta îndrăgostită prin cluburi

E miros de toamnă, fum şi ceaţă în Parcul Central
Pensionarii zdrobesc boabe de struguri între dinţi
Iar mustul fierbe deja în crame amintirile verii

S-a lăsat ploaia ca o plapumă groasă peste Cluj
Şi oamenii aleargă zgribuliţi prin norii oglindiţi de bălţi

Aşteptarea cuibăreşte cafenele cu geamuri aburinde
de mirosul catifelat al cafelei
iar ploaia bate acoperişurile oraşului cum clopotele catedralei

Şi tinerii spun că nu a plouat de mult pe la Cluj
Şi e o vreme numai bună de iubit

Ionuţ Ţene