Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este doctor în istorie la Paris şi cercetătător la un institut de profil din Bucureşti, care a scris o excepţională carte , „Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750–1860)” apărută la Editura Humanitas. Lecturând cartea şi încadrând-o în spiritul Şcolii Analelor privind durata lungă rămâi cu o concluzie amară, că modernizarea poporului român s-a efectuat extreme, de lent şi nu a afectat spiritul în ansamblu al neamului. La 1790 sau 1830 citind registrele parohiale, ale poliţiei sau rapoartele cârmuirii problema modernizării avea aceleaşi trăsături repetitive. Societatea românească arhaică refuza modernizarea. Că boierii erau cu işlic sau şalvari sau ţăranii în cămăşi de in se observă o rezistenţă la germenii modernizării veniţi din Occident pe filiera imperială rusească. De la şalvari la costumul nemţesc boierii au trecut repede la 1812 în timp ce era Bucureştiul ocupat de trupele ruse, dar la fel de repede şi-au reluat negustorii hainele arnăuţeşti şi “para” pe cap după ce ruşii s-au retras. Ţările Române între 1750 – 1860 erau conduse doar de câteva familii boiereşti care primeau rangurile şi slujbele cele mai înalte în stat, care apoi erau lăsate moştenire copiilor, oarecum asemănător cu ce se întâmplă acum în partide şi universităţi. Slujbele se cumpărau pe bani grei şi apoi erau răscumpărate de marii boieri prin abuzuri şi extorcarea locuitorilor. Clasa de mijloc era foarte subţire şi formată în general din negustori, meseriaşi, arendaşi sau slujbaşi la stat. Şi aceştia depindeau de curtea unui boier mare ca să supravieţuiească în ţesătura relaţiilor aproape medievală la 1800. Constanţa Vintilă-Ghiţulescu reuşeşte să scoată în evidenţă factorul occidentalizării Ţărilor Române prin puterea protectoare Rusia. Generalii ruşi au adus limba franceză în saloanele capitalelor Bucureşti şi Iaşi, au implementat o legislaţie modernă şi prima Constituţie: Regulamentul Organic, care aducea puţină ordine juridică în haosul din Principate. Ruşii nu numai că au ridicat clădiri moderni şi trasat parcuri englezeşti, dar au impus prin legislaţie accesul în instituţii a unor funcţionari ce nu făceau parte din marea clasă boierească.
Căderea marii boierimii s-a făcut şi datorită cheltuielilor uriaşe cu o curte de protocol extrem de costisitoare, care asigura pânza relaţiilor sociale şi “obrazul fin”. Biserica Ortodoxă şi preoţii, paradoxal pentru unii, a fost un factor de modernizare în epocă. Domnitorii fanarioţi sau pământeni s-au folosit de feţele bisericeşti în transmiterea reglementărilor şi legislaţiei moderne. Preotul satului era un crainic care transmitea sătenilor circularele domnilor sau ispravnicilor şi avea grijă ca acestea să fie receptate. Tot preoţii ţineau registrele de naşteri, decese şi căsătorii, care au oferit o statistică sociologică pentru cârmuire privind impozitele şi masa populaţiei Principatelor. La fel şi presa bisericească era citită după slujba duminicală în curtea lăcaşului ca în “poiana lui Iocan” a lui Preda peste 100 de ani. Preoţii şi presa bisericească îi învăţa pe ţărani metodele moderne de agricultură şi cum să-şi construiască case nu bordeie, cu geamuri mari şi bine aerisite. Nu întâmplător şefii adunărilor obşteşti erau mitropoliţii, Biserica era stâlpul modernizării. La 1831 existau 8000 de preoţi în Ţara Românească şi abia 104 de medici şi profesori. Proporţia era uriaşă în favoarea preoţilor. Statul a încercat să sprijine învăţământul ca tot mai mulţi tineri să înveţe carte pentru aparatul administrativ, medicină şi educaţie. La 1830 spitale funcţionau pe lângă biserici şi mănăstiri. Românii, prin fire conservatori, accepatu cu greu modernizarea. Abia după revoluţia de la 1848, unde nu întâmplător preoţii au fost “călare pe tunuri” în fruntea revoltelor, s-a ciobit din casta boierească a câtorva familii şi mai mulţi tineri au început să aibă acces la funcţii publice. Domnii vindeau cu forţa şi “caftane boiereşti” celor care nu doreau din clasa negustorească pentru a obţine bani la buget. Abia cu venirea lui Al. I. Cuza putem vorbi în Principate de instituţii moderne şi o clasă intelectuală provenită şi din clasa de mijloc sau chiar din rândul ţăranilor înstăriţi. Atunci, la 1860 evghenitii aceşti nobili cu experienţă, conform tradiţiei greceşti, au început să facă loc în clasa superioară, administraţie şi educaţie reprezentaţiilor unei generaţii de români din clasa de mijloc. Totuşi, în lumea satului, lipsa educaţiei, a asistenţei medicale, sărăcia şi bordeiele erau o paradigmă de la 1760 la 1860 aproape neschimbată. Era o lume dinamică şi neliniştită, cu ţărani care se certau cu vecinii boieri pentru hotarul de pământ, cu preoţii ce-şi băteau nevasta sau făceau adulter, şi “înjurau” orânduirea de câte ori avea prilejul. La ţară reglementările sociale se bazau pe clasica “gura satului”. Domnii Sturdza sau Bibescu duceau un adevărat război cu ţăranii să-şi pună gardurile şi casele în linie dreaptă pe şosea.
Putem spune că modernizarea a fost numai apanajul oraşelor la 1860, satul a rămas încremenit în timpul său istoric, cum “veşnicia s-a născut la sat” vorba poetului L. Blaga. Citind cartea istoricului Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, „Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750–1860)” am avut în paginile ei, câteodată, revelaţia, că am citit despre lucruri, fapte, atitudini, care au rămas neschimbate de 200 de ani de când a început aventura modernizării Principatelor Române. Am citit despre un tip de român febril, petulant şi cu un spirit endogen aproape peren.
Ionuţ Ţene
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
5 comentarii la “O carte care arată că nu ne-am prea schimbat în 200 de ani”
Cu mare timiditate și pudibonderie se pomenește despre cauzele reale ale înapoierii și subdezvoltării poporului român, ținut în mizerie materială și dezmăț moral în vremea celor 23 de decenii de monarhie străină(greco-fanarioți și nemți). E aceeași blocadă generală asupra adevăratei istorii care interzice să se vorbească despre originea și etnia tartorilor bolșevici care au adus comunismul în țară pe tancurile sovietice, incriminând tot poporul român!
Este vorba de regimul greco-fanariot care s-a instalat în cele două state, în condițiile de slăbire a puterii Imp. Otoman(care este un mort viu după respingerea asediului Vienei, controlat de greci și înfeudat intereselor coloniale anglo-franceze) și de creștere a puterii Imp. Țarist. Aș putea dezvolta subiectul ăsta pe zeci de pagini, importante sunt următoarele:
1. Grecii n-au apărut de nicăieri, ei s-au infiltrat pe lângă curțile domnești în sec. XVI-XVIII profitând de luptele interne, de slăbirea puterii domniei și a țărilor române în general; ca și jidanii(bolșevici și nebolșevici), grecii au dorit întotdeauna să se interpună la conducerea țării ca o clasă stăpânitoare și exclusivistă, dar în același timp să fie confundați cu masa majoritarilor, luându-și astfel identități românești; în mod frapant, ca și în cazul jidovimii, grecii au fost o plagă socială care a prosperat numai în condiții de vătămare a existenței românești și a bunei ordini sociale; ei au dus-o bine numai atunci când țara s-a scufundat în dezordine, dezmăț moral, liberalism, asuprire nerușinată a românimii și stăpânire străină(adică exact ca azi!);
2. Fanarioții n-au fost numai domnitorii care au uzurpat moștenirea Basarabilor și Mușatinilor, au fost boieri și preoți laolaltă; ei au dus o politică fără precedent de demantelare a societății românești, de transformare a unui popor de meșteșugari talentați și negustori bogați(care cândva îi împrumutau pe regii Poloniei cu bani grei) într-o masă de iobagi fără drepturi; sub regimul fanariot au dispărut toate clasele sociale vechi: nobilimea(până la ultimii boieri din Oltenia, ruinați și datornici – cum pomenea C. Argetoianu în memoriile sale), clerul(grecizat în întregime, lacom și venal, biserica își exporta profiturile în Grecia), breslele meșteșugarilor și artiștilor(desființate sau înlocuite cu meșteri străini și produse finite din import) și negustorimea(înlocuită de greci, armeni, jidani, etc.);
3. Grecoteii au fost agenți ai contra-culturii, împotriva redeșteptării naționale, lucru foarte puțin menționat în istoria oficială; odraslele lor s-au întors de la Paris devenind ”bonjuriști”, cosmopoliți cu dispreț față de limba și cultura română – așa cum descria și Eminescu; ei au constituit câteva generații de poeți de duzină, din fericire uitați până azi, și primii gazetari de tristă amintire; grecii s-au opus învățâmântului de masă, întoarcerii la alfabetul latin și impunerea ortografiei fonetice; tot grecii au dezvoltat curentul antiunionist și pro-Rusia;
4. Între idealurile generației pașoptiste a fost expulzarea grecilor din țară și confiscarea averilor; de aia s-a strigat la București, pe 24.01.1859 ”Moarte Aristocrației”, un ecou la ”Moarte Grecilor” strigat la 1617 în timpul revoltelor anti-grecești; dacă tot se vorbește de modernizare și dezvoltare, Moldova și Muntenia arătau strălucitor la 1648, în vremea lui Vasile Lupu și Matei Basarab, față de mizeria din 1848, în vremea fanarioților; toată domnia lui Al. Ioan Cuza a fost o luptă perpetuă cu grecoteii, care nu voiau să-și lase din mână furăciunea, averile făcute pe spatele românilor, și să îngăduie instaurarea statului național unitar român și a societății moderne care să pornească de la țăranul român liber, singura clasă pozitivă rămasă;
5. Ei au orchestrat lovitura de stat contra lui Cuza, au adus un monarh străin -veritabil dictator colonial- care să le apere interesele și să le asigure existența aici; în mai puțin de 2 decenii au anulat mai toate reformele lui Cuza și au instaurat regimul neofanariot al ”clasei politice” care se cunoaște, formată din demagogi ieftini și infractori la drumul mare: caradalele, catargiii, rosettii, pherekizii, kalinderii, filipeștii și take ioneștii. Acești grecotei sunt responsabili în cea mai mare parte de fundătura istorică în care ne aflăm, ei conduc țara chiar și azi, într-o măsură mai mică față de alți alogeni.
R.L.-nu trebuie mers mai departe decat de vanzatorul Marii Negre-grecoteiu comunisto-nomenclaturist-tariceanu septe neveste-cat a vandut din averea tarii ,isi permite si un harem
aceasta „scriitoare”.
Dupa asta, am ramas aceiasi primitivi, desi in 200 ani, fara primitivii astia de romani, poate ca si azi scria duduia cu creionul si nu cu stiloul, la Paris mergea cu caruta (ma rog, cu docarul sau trasura) si nu cu Airbusul si, in general, chiar in Occidentul ei drag, ar fi avut multe inconveniente dpdv al civilizatiei. O consider o alta unealta provocatoare, o ingrata, o naimita la galbeni urat mirositori. Kossuth ar fi numit-o „vita ingrata”.
@RL,
ba, tata, pt toate belele voastre voi dati vina pe fanarioti, in general pe straini.
Fara ei (fanariotii – nn), modernizarea voievodatelor valahe ar mai fii intarziat vreo 150 de ani.
Dar, nici inaintea lor n-ati fost mai breji.
Voievozii valahi „echte” de cele mai multe ori nu se deosebeu prin nimic de fanariotii de mai tarziu, multi dintre ei nici n-au atins nivelor acestora…
Pt asta cine e vinovat?
Cred ca are mare dreptate iubitul si simpatizantul vostru Cioran:
„Romania e geografie, nu e istorie.”
@Tilica de shest
Emil Cioran n-a fost român, n-am timp aici să scutur puțin de praf tripleta Eliade-Cioran-Ionescu pe care n-a avut încă nici un român curajul s-o desființeze cu totul. Poate voi prinde eu curaj, într-o zi.
Cât despre ceea ce încerci să îndrugi d-ta, se poate spune că avem și noi parte din vină, cu crizele dinastice și numeroasele conflicte interne ce au marcat secolele XV-XVII, au dus la decăderea statelor extracarpatice, apariția plăgilor sociale care au fot grecii și mai târziu jidanii. O dinastie puternică și o unire timpurie ar fi prevenit aceste lucruri, dar tocmai aceste idealuri românești au fot împiedicate cu orice preț de către dușmanii care ne înconjoară. Chiar și cei mai proști monarhi români sunt cu mult deasupra celor mai buni monarhi alogeni, pt. că au apărat hotarul țării, au creat cultură și civilizație, au apărat legea veche și orânduirea firească a lucrurilor. În sec. XVII, în vremea lui Vasile Lupu și Matei Basarab exista o igienă morală impecabilă, erau interzise prostituția și camăta(spre exemplu), în timp ce 2 secole mai târziu, în vremea uzurpatorilor greci și nemți, mizeria materială și pauperizarea românilor erau acompaniate de un mare dezmăț moral: curvăsărie, alcoolism și dobânzi prin care se țineau sub control masele.
Așa definești d-ta ”modernizarea”? Ce realizări materiale și spirituale au fost în cele 15 decenii de regim fanariot? Cele ce am descris pe scurt în comentariul anterior, o distrugere fără egal a societății românești, ce stă la baza înapoierii noastre până azi. Asemenea ”modernizare” face și regimul neobolșevic din ultimii 24 de ani: restrângerea accesului românilor la toate drepturile elementare(începând cu sănătatea, educația și protecția socială), disoluția societății noastre, ruinarea economică, exilul mâinilor de lucru și al inteligențelor native.