Câteva necunoscute privind moartea studentei Aurelia Ion în Munţii Apuseni

Sincer moartea tinerei studente la medicină militară, decedată cu zile, m-a zguduit profund. Aurelia Ion era o fată extrem de ambiţioasă, déjà medic rezident la cel mai tare institut medical românesc şi implicată voluntar în echipele de transplant de organe. Primul semn de întrebare legat de moartea ei mi l-am pus când am auzit comunicatul IML Cluj, o instituţie oficială şi serioasă, care a transmis un comunicat că tânăra studentă a murit de şoc hipotermic, nu datorită rănilor produse de accident. Cum s-a putut aşa ceva, alături de patru medici chirurgi, care erau relativ pe „picioarele” lor, chiar dacă destul răniţi şi şocaţi, după căderea avionului şi unul dintre ei nu avea nimic serios, decât o stare de surescitare nervoasă firească, mă refer la dr. Radu Zamfir?

Aeronava YR pilotată de Adrian Iovan era veche de peste 40 de ani şi a avut probleme la ultima inspecţie tehnică. SMURD şi Raed Arafat ţineau în acest timp un avion nou şi modern de salvare în hangar că nu avea chingi pentru tărgi. Pasagerii cei mai accidentaţi din avion în urma prăbuşirii lângă satul Petreasa din Munţii Apuseni au fost pilotul, copilotul şi tânăra Aurelia Ion, care stătea pe scaun în spatele lui Adrian Iovan, un loc expus în caz de prăbuşire frontală a avionului. Noi nu cunoaştem încă cauza prăbuşirii. Din declaraţiile doctorului Radu Zamfir aflăm că s-ar fi oprit un motor şi avionul a pierdut din înălţime, fiind ceaţă nu s-a putut evita să se lovească de brazi şi s-a prăbuşit într-o groapă cu zăpadă înconjurată de brazi. Adevărul prăbuşirii avionului nu-l cunoaştem încă, asta vor hotărî organele de anchetă abilitate după ce vor studia epava. Medicul Radu Zamfir nu e specialist în aviaţie, iar din declaraţia lui aflăm că Iovan nu a avut nicio reacţie când s-a oprit motorul nici măcar o exclamaţie sau un avertisment sonor. Ciudat, că orice pilot când intră în pericol alertează, dacă nu pasagerii măcar pe copilot.

După prăbuşire doctorul Radu Zamfir şi-a revenit repede fiind protejat de costumul său de motociclist. El şi-a pierdut cunoştinţa numai câteva minute. De aici situaţia devine halucinantă şi un coşmar. Din declaraţiile lui foarte numeroase la o serie de televiziuni aflăm că după ce a ieşit din avion l-a văzut pe Adrian Iovan între fiarele cabinei contorsionate cu aripa avionului şi a încercat să-l scoată dar nu a reuşit. În unele declaraţii spune că acesta era conştient şi vorbea şi l-a rugat să-l scoată, în alte afirmaţii televizate Radu Zamfir spune că Iovan nu a vorbit. Oarecum e de înţeles că Radu Zamfir nu a reuşit să-l scoată pe Iovan dintre resturile avionului, câteodată nu e bine să scoţi victima fără asistenţa unor specialişti de la SMURD pentru a nu-i face mai rău acesteia. Înţeleg că Radu Zamfir era în stare de şoc şi speriat, dar nu înţeleg de ce nu a făcut „echipă” cu ceilalţi chirurgi, care într-o declaraţie de-a sa au ieşit din avionul contorsionat şi au făcut un „grup într-o parte.” Radu Zamfir nu se putea baza pe copilot deoarece acesta avea picioarele fracturate şi coastele rupte, dar ceilalţi medici erau conştienţi şi cel puţin mobili. Despre studentă deocamdată nu ne-a spus prea multe. Radu Zamfir a sunat apoi la ora 16.25 la 112 şi la 17.30, deşi în declaraţiile date televiziunile acesta afirmă că nu-şi „aminteşte dacă a sunat la 112”. Ciudat? Autorităţile nu reuşesc după cum se ştie să-l localizeze deşi STS ar fi trebuit să o facă la milimetru. Nu ştim de ce? Iovan mai trăieşte două ore şi moare pe la orele 18.30, datorită loviturilor produse de accident, dar şi de hipotermie, conform raportului IML Cluj. Între timp dr. Radu Zamfir îşi sună colegii chirurgi şi pe şeful său din Bucureşti, urlând de spaimă „Muriiim!”, cum arată unele înregistrări. De asemenea, vorbeşte cu diferiţi comadanţi de instituţii. ISU spune oficial în raport că Radu Zamfir nu a trimis coordonatele de pe iphonul său performant, deşi i s-au cerut. Dr. Radu Zamfir spune invers că le-a trimis prin SMS. Adevărul nu se ştie încă deocamdată. Abia la 19.17 aflăm dintr-un apel al lui Zamfir către ISU că el cu cei trei chirurgi au făcut un foc la 30 de metri de aeronavă ca să nu ia foc cherosenul şi se ocupă de resurescitarea răniţilor, e vorba de studenta Aurelia Ion şi copilot. Destul de târziu la trei ore de la accident s-a gândit să se facă foc ca sursă de încălzire şi să fie resuscitate persoanele grav rănite ce zăceau cu spatele pe zăpada rece, în frig. Pare incredibil să nu o fi făcut înainte sau starea lui de nervozitate şi şoc i-a alterat declaraţia. Sigur că a existat şi teama ca aerul îmbibat cu cherosen să nu ducă la un incendiu ce ar fi putut distruge epava şi arde  pe pilot şi copilot.  Iovan se pare că murise, fiind prins între fiarele contorsionate. Când la 20.45 ajung moţii Argentin Todea, Gheorghe Trifu şi Gheorghe Giurgiu trimişi de Dumnezeu vorba directorului Institutului Fundeni, înarmaţi doar cu torţe şi topoare, Aurelia Ion era rece cu lacrimile îngheţate pe obraji de frig vorba unei localnice. Zamfir încercase o ultimă resuscitare. Cu ajutorul moţilor pe tărgi improvizate sunt scoşi accidentaţii la un drum forestier şi salvaţi.

Mai multe întrebări rămân fără răspuns totuşi. Nu trebuie nimeni acuzat dintre implicaţi cum reacţionează în astfel de situaţii limite şi şocaţi după un accident. Dar nu înţeleg de ce s-a făcut focul aşa târziu, abia la ora 19.00 şi acela destul de firav, deşi aveau brichete şi un spray inflamabil. Cine a fost pe munte ştie că într-o pădure de brazi se face cel mai uşor focul. Crengile şi frunzele de brad au în componenţa organică o răşină inflamabilă care ia imediat foc. Cu câteva crengi şi buşteni de brad poţi face un foc de tabără în câteva minute, care să-i încălzească pe toţi răniţii şi mai ales pe Aurelia Ion să nu moară de şoc hipotemic. Toţi ştim cei care iubim excursia montană că crengile de brad pot fi un excelent pat sau targă, ce pot funcţiona termic sub spatele celor care se întind pe acestea. Un pat din crengi de brad pe care să fi fost aşezată Aurelia Ion, acoperită cu o pătură şi o geacă a unui bărbat care nu era foarte rănit lângă un foc de tabără ar fi dus la supravieţuirea studentei şi nu ar fi murit cu zile de frig şi cu lacrimile triste îngheţate pe obraz. Altfel, se induce ideea greşită  „scapă cine poate”, ceea ce nu cred că era cazul. Din declaraţiile martorilor se înţelege  că crengile erau foarte umede şi se înegreau în loc să ia foc.  Încă nu avem toate detaliile. Sper să le aflăm vreodată dacă autorităţile nu va clasa cazul ca să acopere incomptetenţa autorităţilor şi ineficienţa STS/SMURD în acest caz. Autorităţile erau la 25 de kilometri distanţă atunci când eroul moţ Argentin Todea a găsit victimele. Sunt câteva necunoscute care sper să se rezolve în urma unei anchete independente şi serioase.

Ionuţ Ţene