Considerat un reper important in dezvoltare, mersul de-a busilea este un obicei adoptat de curand si nu este comun tuturor spatiilor geografice, explica un antropolog american.
Inainte sa faca primii pasi, un copil merge de-a busilea – asa se intampla in cele mai multe cazuri. Insa, chiar daca mersul de-a busilea este considerat un reper important in dezvoltarea copilului in tarile occidentale, aceasta abilitate nu este comuna tuturor spatiilor geografice.
Acest lucru a fost observat si adus in atentia publicului de David Tracer, antropolog de la Universitatea din Colorado. De fapt, acesta nici nu a intentionat sa studieze mersul de-a busilea, ci lucra in Papua Noua Guinee axandu-se pe sanatatea si nutritia mamelor si a copiilor. Un fost terapeut i-a spus, intamplator, ca aici nu vazuse niciun copil mergand de-a busilea. Tracer si-a dat seama ca observatia colaboratorului sau era corecta si a devenit interesat de acest aspect.
Mersul de-a busilea nu este obligatoriu
Tracer a observat ca, in aceasta zona, in primele 12 luni de viata copiii sunt purtati de mame sau de fratii mai mari aproximativ 86% din timp.
Cand sunt lasati din brate, sunt pusi in pozitia sezand si nu sunt culcati pe burta. Rezultatul este ca etapa mersului de-a busilea arata diferit la ei – copiii inainteaza pe fundulet.
Descurajarea mersului de-a busilea este determinata de doua aspecte. Parazitii sunt comuni acestei zone, deci se evita situatia in care ar ajunge in gura copilului (mersul de-a busilea implica un contact cu pamantul si pozitia orizontala, ceea ce nu se doreste). Al doilea motiv este pentru a asigura securitatea copilului si a evita atacurile pradatorilor.
Prin urmare, in cazul in care contextul cultural si stilul de viata nu permit dezvoltarea mersului de-a busilea, copilul va invata alte modalitati de a se deplasa si apoi de a merge. David Tracer a adus chiar dovezi etnografice din Africa si Indonezia, unde copiii sunt purtati in mod similar in primul an de viata si apoi merg pe jos, sarind peste etapa mersului de-a busilea.
Un obicei nou?
Mersul de-a busilea este un obicei nou pentru oameni, este concluzia interesanta la care a ajuns antropologul, care si-a justificat punctul de vedere in modul urmator: „Mersul de-a busilea a evoluat in paralel cu aparitia pardoselii de lemn in case – in urma cu doar aproximativ 200-300 de ani. De-a lungul evolutionismului, cei mai multi copii nu erau pusi pe jos pentru a-i proteja de agenti patogeni sau pradatori, deci mersul de-a busilea este, cu siguranta, o noutate in evolutie”. Pe de alta parte, acesta spune ca micutii din zona au tendinta de a merge mai tarziu pe jos, dar asta nu din cauza lipsei mersului de-a busilea, ci a deficientelor nutritionale.
Sursa: Mami
Susțineți NapocaNews.ro
Într-o lume care cenzurează site-urile de editoriale și știri alternative ca NapocaNews.ro, vă rog să ne sprijiniți financiar printr-o donație pentru informații adevărate și pe românește.
Puteți face o donație prin transfer bancar:
Fundația Culturală Sarmisegetuza - Cluj
(proprietar NapocaNews.ro)
Cont IBAN: RO85BRDE130SV27532721300
👉 Preferi să donezi rapid online?
Poți sprijini NapocaNews.ro imediat folosind PayPal:
