Beneficiile unei cure cu măceșe

Măceşul este foarte apreciat în medicina naturistă, datorită efectelor benefice asupra sănătăţii noastre. Măceşele sunt incluse în ceea ce numim noi fructe de pădure, iar numele plantei care le oferă spre consumul nostru poartă mai multe denumiri: Rosa canina L, Rasura, Ruje sau chiar Trandafir Sălbatic.

Măceşul, în special cel de munte, este un adevărat depozit de vitamina C. Fructele de măceş conţin şi vitaminele A, B1, B2, P, K, zaharuri, pectine, tanin şi acid citric, recomandate ca tonic în oboseala cronică. Prin conţinutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf şi zinc, şi antioxidanţi măceşele sunt şi un puternic mineralizant. Bogăţia de substanţe antioxidante le face eficiente în stimularea imunităţii, asigură o bună funcţionare a sistemului cardiovascular, întăresc circulaţia periferică, combat astenia, reglează calciul şi stabilizează glicemia. Proprietăţile de tonic, vitaminizant şi mineralizant cresc rezistenţa organismului la efort şi ar trebui să-l facă nelipsit din alimentaţia zilnică a vârstnicilor, a copiilor, a gravidelor sau a convalescenţilor.

Macesele sunt o sursa bogata de licopena – antioxidant care sustine buna functionare a imunitatii prin prevenirea efectelor devastatoare ale radicalilor liberi. Acestia pot provoca o serie de tulburari precum boli de ficat sau de rinichi, diabet sau chiar boli de inima, de care vorbeam mai devreme. Vitamina C activeaza sistemul imunitar prin stimularea celulelor albe si prin reducerea activitatilor bacteriene.

Macesele contin catechinele – antioxidanti naturali care protejeaza inima de orice boala specifica. in plus, sunt bogate si in pectina – un carbohidrat complex care se gaseste in celulele membanei fructelor. Pectina are si ea rol in protejarea muschiului cardiac. Iar vitamina C continuta din plin de macese accentueaza efectele de imunizare prin mentinerea in buna stare a vaselor de sange.

Ceaiul de măceş este recomandat în tratarea bronşitei cronice şi a tusei de bătrâneţe. Această plantă obţine „recordul” absolut după cantitatea de vitamina C (acid ascorbic). Doar cîteva boabe uscate de măceş – şi corpul e asigurat cu vitamina C pentru toată ziua. Măceşul scade tensiunea arterială ridicată, normalizează metabolismul, ajută la absorbţia fierului. În plus, acidul ascorbic este un antioxidant şi scoate infecţiile din organism. Protejează celulele de la excesul de radicali liberi care se formează în organism sub influenţa oxigenului, informeaza zumi.md.

Moduri de pregătire a măceşelor:
1. Amestecul de măceşe cu miere se obţine din două părţi, pulpa de măceşe curăţate foarte bine de perişoare şi o parte miere.
2. Infuzia din măceşe se foloseşte la tratamentele împotriva aterosclerozei, trombangeitei obliterante şi ca măsură împotriva hipertensiunii arteriale datorită bogăţiei sale în vitaminele C şi P.
3. Decoctul se obţine din amestecul unei linguriţe de fructe de măceşe cu 200 ml de apă. Acesta acţionează împotriva calculilor renali, măceşele fiind recunoscute ca diuretice destul de puternice.
Alte metode de preparare sunt maceratul la rece de măceşe, infuzia de măceşe combinate cu fructe de catină albă, sirop, vin de măceşe sau extract de măceşe.

Recomandări terapeutice

Alergii – o jumătate de litru de infuzie de măceşe pe zi, timp de 45 de zile, face minuni în prevenirea alergiilor de primăvară. O astfel de cură se începe la sfârşitul iernii-începutul primăverii, pentru ca efectul să fie maxim în lunile de primăvară. De asemenea, o cură cu măceşe ajută organismul în sezonul rece, la efort fizic sau intelectual, în caz de anemii, răceli, febră, convalescenţă sau în cazul condiţiilor de stres, emoţii negative, insomnii sau somnolenţă, migrene, astenii, nevroze.

În cazul diabetului şi al obezităţii, cura cu infuzie de măceşe are efect de stabilizare a glicemiei. După o cură de două săptămâni se reduc colesterolul şi zahărul din sânge şi se elimină anumite substanţe toxice, precum acidul uric.

Afecţiuni cardiovasculare – măceşele previn ateroscleroza şi puseele de hipertensiune, combat fragilitatea capilară şi îmbunătăţesc circulaţia periferică deficitară. Se recomandă, primăvara şi toamna, o cură de o lună cu pulbere de măceşe. La venirea sezonului rece este eficientă şi o cură de două luni cu sirop de măceşe.

Afecţiuni gastrointestinale – măceşele sunt recomandate în gastrite, crampe, senzaţie de vomă, intoxicaţii, enterocolite, dizenterie, dar şi pentru eliminarea viermilor intestinali. Fructele crude sau uscate şi pulverizate, amestecate cu miere de albine (2 părţi fructe şi 1 parte miere), se consumă înainte de mese, pe stomacul gol, câte 2-3 linguriţe pe zi.

Afecţiuni hepatobiliare – în cazul colecistitei, al litiazei şi al calculilor biliari se administrează câte un pahar cu infuzie de măceşe, înainte de masă, în cure de 30 de zile, urmate de câte 10 zile de pauză.

Articulaţii – împiedică degradarea cartilagiilor din articulaţii, ajută la menţinerea elasticităţii coloanei vertebrale, cresc rezistenţa organismului la frig şi împiedică apariţia crizelor de reumatism.

Bolile respiratorii – infuziile, decocturile şi tincturile de măceşe şi-au demonstrat eficacitatea în cazul gripelor, răcelilor, rinosinuzitei, faringitei, astmului bronsic, pneumoniei şi chiar a tuberculozei. În sezonul rece este bine-venită asocierea măceşelor cu cătină, propolis, polen şi miere.

În tratamentele cu antibiotice consumul simultan de măceşe şi pe o perioadă de minimum 10 zile după terminarea tratamentului previne reacţiile alergice şi ajută la refacerea florei intestinale şi la îmbunătăţirea imunităţii.

Consumul de măceşe se recomandă mai ales la schimbările de sezon, când temperaturile variază brusc şi organismul este mai sensibil.

Sursa: incomemagazine.ro