Adnotări la cartea lui George Becali: „Muntele Athos, patria Ortodoxiei”. Puşcăria l-a înălţat pe patronul Stelei

Pentru mulţi intelectuali simandicoşi, care scriu din viaţa lor artificială, de şoareci de bibliotecă şi din cărţi, fără nicio legătură cu viaţa reală, apariţia cărţii lui Gigi Becali i-a mirat şi bulversat. Pentru mine care l-am cunoscut destul de bine pe omul Gigi Becali nu a fost nicio surpriză. Încă din 2004, ca membru PNG, am intrat în cercurile celor apropiaţi lui Gigi Becali. De la început mi-a plăcut la patronul Stelei credinţa sa intimă întru Ortodoxie exprimată firesc în trăirea sa umană. Dincolo de păcatele inerente şi greşelile tinereţii „întârziate” ale unui milionar în euro, Gigi Becali avea sădită în el sămânţa de muştar a credinţei celei adevărate. În Maybachul său asculta cântece religioase şi recita din Psaltire. În vila sa din Pipera avea o întreagă bibliotecă de cărţi religioase şi pereţii erau tapetaţi de icoane ortodoxe. Se întâlnea cu toţi duhivnicii neamului, lucru menţionat în carte. Când lua masa cu prietenii apropiaţi în Pipera, Gigi Becali asculta la radio sau la CD player cântece religioase şi bizantine. „Muntele Athos, patria Ortodoxiei” scrisă de Becali în temniţă este o eliberare spirituală, o mărturie despre mirabilul şi miracolul „capitalei” dreptei credinţe, cu o vechime milenară întru rugăciune şi monahism: Muntele Athos. „A murit Gigi pe care îl cunoştea lumea, pentru a se naşte Gheorghe, omul cel nou, cel în care trăieşte Hristos”, scrie George Becali încă din introducere. Autorul îşi aduce plastic aminte despre prima dată când a auzit de muntele sfânt al Ortodoxiei: „Un bunic din America a trimis mamei mele în anul 1965 suma de 3.500 de dolari ca ajutor, pentru că vremurile erau tare grele. Erau bani, nu glumă, pentru vremea aceea, în România puteau fi consideraţi o mică avere. Dar comuniştii nu au vrut să-i primim şi i-au trimis înapoi. Astfel că bunicul a făcut cu acei bani un tur al Europei şi ne-a trimis din fiecare ţară cîte o felicitare. Aşa a trimis şi o felicitare din Muntele Athos. Pe vremea aceea, felicitările lucioase erau ca un fel de bibelou, oamenii le puneau undeva mai la vedere, în vitrină. Aşa a ajuns acea felicitare de a fost pusă de mama mea într-un loc unde o puteam vedea în fiecare zi”. Abia după revoluţia din decembrie 1989, Becali reîntâlneşte întâmplător Muntele Athos, ca o presimţire a chemării spre desăvârşire, pentru un timp al prigoanei: „În 1991 a ajuns la mine un monah de la Muntele Athos, care m-a rugat să-l ajut să-şi facă o chilie acolo. Eu nu ştiam nimic, dar Domnul m-a îndemnat să am încredere şi i-am dat 10.000 de dolari”. În carte George Becali nu scrie despre cum a luat legătura cu schitul Lacul de la Sfântul Munte, momentul în care a început să facă danii substanţiale ca vechii voievozi ai Ţărilor Române.

Dumnezeu a vrut să fiu un umil mijlocitor indirect, fără ca Becali să-şi mai amintească sau să conteze acest lucru pe drumul tainic şi spinos al mântuirii. În toamna lui 2004 a bătut la uşa casei mele un călugăr cu barba mare de la Muntele Athos. Mi-a spus că vine de la Sfântul Munte, de la Schitul românesc Lacul şi e trimis la mine de fostul primar al oraşului Gheorghe Funar, ca să-l pun în legătură cu George Becali. Călugărul de la Athos mi-a făcut onoarea să înnopteze la mine. A doua zi l-am sunat pe Becali şi i-am înlesnit o audienţă călugărului de la Schitul Lacul. Patronul Stelei l-a primit pe călugărul athonit la sediul de la Mariott şi i-a oferit o substanţială sumă de bani pentru a începe construcţia chiliilor de la schitul Lacul. Din toamna lui 2004 a început şi legătura puternică a lui Gigi Becali cu Muntele Athos. Donaţiile oferite de Becali la Muntele Sfînt au ajuns deja la 5,5 milioane de euro: „Pot spune că mai mult am primit decît am dat. Sfaturile părinţilor sau numai apropierea de ei, bucuria pe care mi-o aduceau în suflet slujbele de noapte, toate au lucrat încet, încet la curăţirea sufletului meu”. Patronul Stelei a făcut numeroase pelerinaje la Muntele Athos care i-au lăsat o impresie religioasă profundă, trăind ortodoxia în libertatea sa plenară întru Hristos, cu obiceiuri şi canoane seculare neschimbate: „Am fost repartizaţi la camere pentru o odihnă de cîteva ore, urmînd ca noaptea, la ora 3, atunci cînd începe programul de rugăciune la schitul Prodromu, să mergem şi noi să ne rugăm împreună cu monahii pentru sufletele noastre, pentru familiile noastre şi pentru ţară (…) I-am văzut în biserică pe monahi, ca nişte umbre, cum şedeau în strane şi cîntau sau se rugau. M-au impresionat pînă la lacrimi. Cum se roagă părinţii nopţile, cînd noi dormim. Slujba a ţinut pînă la ora 8 dimineaţa. Părintele iconum Iustinian ne-a invitat apoi la un ceai, halva şi măsline în trapeză, că era zi de post, iar monahii nu mîncau nimic dimineaţa”, scrie Becali. La plecare, pe 18 aprilie 2006, acesta a ţinut să lase un mesaj în cartea de oaspeţi a Schitului Românesc Prodromu, carte datînd din anul 1880: „Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să ajung pe Muntele Sfînt şi-L rog ca de acum încolo viaţa mea să se schimbe total, şi anume, ca în tot ce fac să fiu cu gîndul la Dumnezeu, cîte zile voi mai avea”.

George Becali a devenit un mistic religios împletind credinţa cu fotbalul, lucru subliniat în carte: „Mă uitam la meciul cu Betis Sevilia în Spania, cînd l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un scor bun, ca să pot cîştiga fără emoţii, iar eu voi construi o biserică. A fost 3-0 la pauză, aşa că a doua zi am vorbit cu un prieten şi i-am spus ce i-am făgăduit lui Dumnezeu. El mi-a zis să merg la Maglavit să construiesc biserica de acolo”. Puşcăria nu l-a înfrânt pe George Becali, pe care a primit-o cu tărie, ca tatăl lui şi unchii săi prigoana carlistă şi comunistă împotriva naţionaliştilor creştini români. „Am primit temniţa cu mulţumire şi nu cu duh de răzvrătire, cu gîndul la mila lui Dumnezeu şi nu cu nostalgia vieţii păcătoase pe care am dus-o în lume (…) Temniţa m-a înălţat şi nu m-a coborît (…) Căci nu mi-a fost uşor să mă despart de familie, de cei dragi, de slava pe care o aveam de la oameni (…) Căci slujeam la doi stăpîni: lui Dumnezeu prin puţinele mele rugăciuni şi prin participarea la Sfînta Liturghie şi lui Satan prin toate ieşirile şi comportamentul meu în viaţa publică, prin injurii şi jigniri. Sînt hotărît ca acestea din urmă să nu mai facă parte din viaţa mea (…) Timpul petrecut în temniţă a fost cu siguranţă cel mai preţios şi folositor din viaţa mea. Aceasta pentru că astfel am cunoscut drumul mîntuirii, pe care, deşi credeam că-l ştiu, nu-l cunoşteam nicidecum”.

Încarcerarea lui George Becali nu i-a lăsat nepăsători pe monahii de la Muntele Athos: „11 monahi din Sfîntul Munte au părăsit Grădina Maicii Domnului ca să vină la mine la închisoare, făcînd slujbă într-o Sfîntă Duminică, în capela de la Jilava. Dar nu numai atît. Ca recunoştinţă, şi vă spun că recunoştinţa nu e puţin lucru în vremurile noastre, majoritatea părinţilor români din Sfîntul Munte, 138 la număr, au făcut pentru mine o cerere de graţiere la preşedinte”, povesteşte Becali. „Îndrăznim noi acum a face recurs, scriindu-vă în favoarea unui frate al nostru întru credinţă şi neam, aflat acum în temniţă (…) Este vorba despre domnul Gigi Becali”, i-au scris cei 138 de monahi lui Traian Băsescu în august 2013. Cartea semnată de Gigi Becali a fost tiparită în 9.000 de exemplare şi costă 40 de lei. Citind cartea „Muntele Athos, patria Ortodoxiei” veţi redescoperi un om înnoit în Duh, care puşcăria nu la înfrânt, ci la înălţat spre nevoile neamului şi mărturisirea credinţei, dincolo de păcatele lumeşti ale „tinereţii valuri”, pe care Dumnezeu le uită şi le iartă, vorba psalmistului.

Ionuţ Ţene