Biserica Ortodoxă Sârbă împreună cu Securitatea Belgradului vor să împiedice participarea Părintelui Boian Alexandrovic la întronizarea lui IPS Ioan ca mitropolit al Banatului. Va accepta BOR umilinţa?

Dacă există un simbol al luptei pentru credință și identitate ale românilor/vlahilor din Timoc acela nu este altul decât Părintele Boian Alexandrovic. Amenințat cu moartea el și familia sa pentru faptul că după 200 de ani, readuce în Timoc Biserica Ortodoxă Română, apărând cu propria viață bisericuțele românești construite cu jertfă de românii/vlahii timoceni, Părintele Boian a făcut demonstrația existenței mărturisirii creștine și românești cu orice preț, asemeni altor duhovnici creștini pentru care prețul vieții nu a fost pus în balanță atunci când a fost vorba de Credință și Neam.

Numai că Părintele este în viață și continuă lupta pentru a duce mesajului Sfintei Liturghii în limba română acolo unde aceasta a fost alungată de 200 de ani. Adică acolo unde românii/vlahii din Timoc alungați din Biserică de o limbă străină lor, s-au dus și au ținut slujbele lângă copaci sfințiți de câte o cruce scrijelită pe scoarța lor. Dumnezeu a rânduit ca în drumul său către mântuire părintele Boian să întâlnească încă un duhovnic care asemeni lui s-a bătut cu puterea dată de rugăciune pentru readucerea Bisericii Ortodoxe Române acolo unde fusese distrusă cu tunul sau arsă cu aruncătorul de flăcări și acolo unde credincioșilor români, asemeni românilor/vlahilor din Timoc, le fusese luată nu numai Biserica ci și limba română, adică identitatea. Întâlnirea dintre Episcopul Ioan al Harghitei și Covasnei și Părintele Boian a fost una care a zidit o legătură ce avea ca liant Credința și jertfa pentru ea și pentru Neam.

Întâlnirea lor prin Universitatea de Vară de la Izvorul Mureșului a Românilor de Pretutindeni a fost doar împlinirea voinței lui Dumnezeu. Tot Dumnezeu, lucrând prin oameni, a fost cel care a făcut ca Înaltul Ioan să devină Mitropolit al Banatului. O răspundere mare, dar și o bucurie pentru credincioșii care au făcut tot ce au putut pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

A fost bucurie mare și în Timoc. Venirea unui prieten în Credință mai aproape, la Timișoara, oraș de care românii/vlahii din Timoc s-au simțit mereu legați și în care unul dintre ei, Sandu Timoc a luptat o viață întreagă pentru drepturile lor, le-a crescut speranța că va fi mai greu să fie uitați de acum încolo.

Prezența lor la întronizarea lui IPS Ioan al Carpaților ca Mitropolit al Banatului este nu numai o datorie față de Credință și Neam ci și o proiecție a speranțelor lor . Prezența Părintelui Boian, simbolul luptei și a jertfei lor, în altarul Catredalei Mitropolitane din Timișoara la întronizarea IPS Ioan este dorită nu numai de noul Mitropolit al Banatului, dar credem noi, și de Preafericirea Sa Părintele Patriarh Daniel, sprijinul permanent al Părintelui Boian în lupta sa pentru readucerea Bisericii Ortodoxe Române în Timoc.

Evident că lucrul bun, duhovnicesc nu place necuratului și nici serviciilor secrete sârbe și ciudat, nici bisericii surori, Biserica Ortodoxă Sârbă. Bine informați de legătura trainică care a legat Timocul de Harghita și Covasna, servicile sârbe și Biserica Ortodoxă Sârbă (BOS) și-au activat deja agentura pentru a împiedica cu orice preț ca Părintele Boian să slujească în cadrul slujbei de întronizare a IPS Ioan. Ecouri ale influenței sârbe se aud și printre unii ierarhi ai BOR legați de fire nevăzute (cred ei!) de interese sârbești.

Pentru agentura sârbă, slujirea Părintelui Boian și intrarea lui în Altarul Catedralei Mitropolitane este ceea ce reprezintă și pentru românii/vlahii din Timoc, adică un simbol al recunoșterii românilor/vlahilor din Timoc, alături de ceilalți reprezentanți ai altor eparhii românești care vor sluji acolo, ca parte egală și importantă a Bisericii Ortodoxe Române. O recunoaștere simbolică a jertfei lor de 200 de ani și de acum, pe altarul Credinței și Neamului.

Speranța românilo/vlahilor din Timoc, ca și cea a milioanelor de români aparținând de Biserica Ortodoxă Română, ca Biserică a Neamului, este aceea că, BOR, prin puterea dată de credință va anihila răul ce încearcă să umbrească Întronizarea IPS Ioan ca Mitropolit al Banatului și prezența PF Daniel la Timișoara, iar Părintele Boian se va regăsi printre acei zeci de preoți care vor avea onoarea de a sluji în cadrul slujbei de întronizare.

Este un gest de normalitate și de afirmare a Bisericii Neamului care are deasupra doar pe Dumnezeu. Este un gest pe care cu sfiască ascultare îl așteptăm de la Părintele Patriarh, PF Daniel, cel care a fost întodeauna, ca și noi, alături de românii/vlahii din Timoc și de jertfa făcută de ei. Jertfă regăsită în fiecare bisericuță construită și în care Dumnezeu a reînceput să le vorbească în limba moșilor și strămoșilor lor, limba română.

Eugen Popescu

Președinte executiv al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni