Legea Timbrului cultural. Unde e dreptul celui care produce?

Am primit din tara mesaje alarmante privind noua Lege a timbrului cultural, inclusiv textul acestei legi votate de Senatul Romaniei. Ca vechi membru al Uniunii Scriitorilor, stiam ca orice editura, cand editeaza o carte, include in pret si timbrul literar, pe care il varsa Uniunii. De ani de zile. Oare cei care au initiat aceasta noua lege, o asociatie a Uniunilor de creatie, sa nu fi stiut acest lucru?

Dar lucrurile nu stau asa, nu sunt simple, fiindca taxa pe cultura bate mai departe, este ceva diabolic. Un comunicat al Federatiei Editorilor informeaza opinia publica de faptul ca o asemenea lege nu exista in UE, in nici o tara civilizata, ba in nici o tara din lume, cu exceptia Kenyei! E firesc sa nu fie, fiindca nu se poate asa ceva, sa incurajezi trantorii. Legea timbrului cultural este o lege impotriva culturii, impotriva dreptului de autor, de producator, impotriva cititorului, impotiva degustatorului de arta, impotriva omului, la urma urmei. De ce Senatul nu o initiat o lege care sa-l incurajeze pe cel care produce un bun artistic? Stie vreun senator cu cat este platit un autor roman? Stie ca el nu mai este platit, ci, dimpotiva, trebuie sa plateasca pentru a-si manifesta talentul? Esenta fiintei umane, ca si esenta unei tari o contituie productia, nevoia de a crea, de a produce bunuri materiale si spirituale. O astfel de activitate naturala trebuie incurajata de legile omului, de stat, de civilizatie. Trebuie aparat dreptul celui care produce!

Cand mi-am lansat anul trecut la Targul de carte “Gaudeamus” volumul BRANCUSI IN AMERICA, directorul targului, dl. Epstein, mi-a spus ca in ultimii 5 ani au disparut de pe piata 2/3 dintre editurile Romaniei. De ce? Din lipsa de incurajare a productiei. Difuzorii, precum compania Carturesti, practica un rabat nemilos, de 60 la suta. Cartea mea, VITRINA SI CULISE, dedicata Festivalului “George Enescu”, difuzata prin Carturesti, a avut un pret de productie de 28 lei, dar Carturesti a vandut-o cu aproape 60 de lei! Mai adaugati acum si 5 la suta timbrul literar. Cine s-o mai cumpere? Doar nu scriem carti pentru oamenii cu bani! In loc sa se iefteneasca, sa fie cat painea, cartea in Romania devine un lux! Ma uit aici in librarii, la celebra Barnes & Noble, unde imi petrec o mare parte din timp, mai ales in aceste zile geroase, foarte geroase, cum newyorkezii nu au mai cunoscut, si vad cu cat se vinde o carte clasica, Infernul lui Dante, de pilda, cu 8 dolari. La fel opera poetica a lui Poe, la fel o carte de Hugo, Dumas, Dostoievski sau oricare clasic al lumii. De ce? Fiindca ea, cartea, trebuie sa fie accesibila, sa ajute la instruirea omului. Sunt colectii formidabile, de volume aparute in editii de lux, scoase pe hartie cretata, legate, dar avand preturi sub 10 dolari. Dictionarul Oxford de limba engleza, un tom de cateva mii de pagini, costa doar 30 de dolari. Aceasta este o politica editoriala cu adevarat culturala, in folosul omului. De ce americanii nu pun timbru literar? Fiindca ei nu au un domn Vosganian, de pilda, care sa aiba ideea sa-i imbogateasca pe trantori, pe cei care nu produc nimic!

Citind Legea timbrului cultural, ce rezulta? Ca toti banii ajung la Uniunile de creatie, care au obligatia sa faca activitati culturale, sa investeasca in tot ce e cultura, de la un afis la un ajutor pentru un creator pensionar! Vrea cineva sa se manifeste pe o scena, sa fluiere sau sa sara coarda, o Uniune de creatie, care a primit bani prin timbrul cultural, trebuie sa-l sponsorizeze! O scarpinare pe de-a-ndoaselea! Ce simplu era sa se intareasca forta muncii private, sa se lase piata libera, nu controlata prin biruri. Se arunca pisica moarta de colo-colo. Si asa sponsorizarile in Romania se faceau cu cantec, sa vedeti ce cozi vor fi acum la Uniunile de creatie, ca un autor sa primeasca un ajutor de editare a unei carti, a unui disc sau a unui spectacol! Dar acesti bani adunati cu japca se vor da tot pe criterii de camarila, de gasca, nu va exista nici o echitate!

Legea timbrului cultural mareste haosul cultural din Romania, adanceste criza in care se afla tara, cultura ei! Este ca o pedeapsa pentru cel care produce, pentru cel care munceste. Este o lovitura sub centura data programului lui Johannis cu “Romania lucrului bine facut”. Este déjà un “pas cu pas” care instaureaza legea lucrului bine desfacut. Se instaureaza astfel legal desfacerea, nu facerea. Ca in teoria lui Eminescu despre facere si desfacere. Si asa puterea de cumparare a romanului este mica, acum are un alt handicap, preturi mai mari la carte, la disc, la orice bilet de spectacol, la cultura in general. Iar daca el nu cumpara, e lovit si artistul, si producatorul, si organizatorul de spectacole, care nu mai au temei sa produca. Si daca omul nu produce, piere, se desfiinteaza. De aceea au disparut in numar atat de mare editurile, de aceea casele de discuri sunt sarace, de aceea teatrele abia supravietuiesc, arta plastica e ca si inexistenta, iar filmele se vor realiza numai pentru festivaluri si Romania va fi iar pe primul loc in lume, adica la coada, in ceea ce priveste numarul de filme produse pe an!

O taxa de 5 la suta este enorma! Este echivalenta cu cat s-a spus ca s-a marit pensia incepand din ianuarie. Dar pensionarii au simtit direct aceasta “crestere”, fiindca pensia pe care o iau dupa marire, este mai mica decat era inainte de marire. De ce? Fiindca au crescut taxele, taxa de asigurare medicala si impozitul pe pensie! Eu, cel putin, primesc o pensie mai mica decat anul trecut, cand o aveam mai mare, fiindca nu se marise cu 5 la suta!

Asa lucreaza mintile diabolice, alde Ponta et co in favoarea omului! Nu stiu ce sa mai inventeze ca sa exploateze oamenii, sa loveasca in dreptul lor natural si legal. Birul pe cultura este echivalent cu taxa pe fum pusa de fanarioti, de slugoii ostili romanilor. Prin taxa pe cultura, guvernul se spala pe maini, a aruncat pe umerii Uniunilor de creatie, unele total figurante, tot ce inseamna activitate culturala. In curand se va desfiinta si legea sponsorizarii, vor fi tot mai putine institutiile chemate sa sponsorizeze cultura, iar daca in Romania cultura e moale, slaba, firava, sigur si tara va fi la fel. Si pas cu pas se va ajunge la colaps! Déjà Johannis are aici ideea pentru volumul doi, cu care isi poate incheia mandatul pe care abia l-a inceput!

Grid Modorcea,
cu tristete, din New York