Ca să nu se ajungă la şpăgarii americani de la Microsoft presa de peste ocean clamează: ”ajunge cu anticorupția”

Președintele Iohannis anunța în ianuarie că a oferit un interviu pentru The New York Times, nepublicat nici până astăzi. În schimb, în cotidianul american apare un articol de opinie în care se spune că ajunge cu anticorupția în România. Cotidianul „The New York Times” a publicat miercuri un articol de opinie, sub semnătura lui Patrick Basham, care are un comentariu surprinzător la adresa evoluțiilor din ultima vreme din lupta anticorupție în România și vorbește de ”aparentele motivații politice” în cazurile Adamescu și Sârbu, titrează Cotidianul.ro.

NY Times: Mania anticorupției în România

Patrick Basham este directorul Democracy Institute, o organizație de cercetare în domeniul politicilor publice cu sedii la Washingon și Londra. Institutul a fost fondat în 2006, iar Patrick Basham este și colaborator al Institutului Cato și director fondator al Centrului pentru AFACERI Sociale de la Institutul Fraser din Canada.

”Lunga luptă anticorupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-și ataca oponenții, dar și pentru a-i calma pe criticii americani și europeni ai modului în care era condusă România”, scrie expertul merican, in traducerea Digi24.

Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anticorupție a intrat în vrie. Dacă autoritatea executivă rămâne la prim-ministru, Victor Ponta, liderul PSD, Președinția poate fi o PLATFORMĂ puternică de luptă anticorupție.

Acum totul s-a transformat într-un populism brut. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greșită. Cu instanțele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din toate partidele principale au intrat în dizgrație.

România nu mai are loc în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureștiului sunt disperat de supraaglomerate. Ministerul Justiției a anunțat recent că încearcă să obțină finanțare europeană pentru a deschide câteva noi închisori. Aproape nimic altceva nu se mai construiește zilele astea.

De asemenea, autorul remarcă și practica denunțurilor. E o obișnuință ca suspecții să fie presați să dea nume în schimbul unei posibile clemențe. E, de asemenea, o rutină ca membrii aceleiași familii să fie arestați, ca o pârghie suplimentară în mâna procurorilor.
Patrick Basham menționează măsura „orwell-iană” a arestului preventiv, pentru a-i închide pe suspecții de rang înalt pentru a nu mai comite fapte similare pe VIITOR.

În ciuda negărilor de la nivel oficial, toată lumea știe că instanțele nu sunt din punct de vedere politic atât de independente pe cât ar trebui să fie. Autorul articolului susține că i s-a spus că unii dintre cei arestați au legături cu interesele financiare ruse – ceea ce înlesnește portretizarea lor de oameni care servesc o putere străină, ceea ce, în ochii multor români, constituie o amenințare.

”Aparente motivații politice” în cazurile Adamescu și Sârbu

În articol apare de șase ori numele fostului președinte Traian Băsescu și de șase ori numele premierului Victor Ponta. Însă în același articol publicat de un foarte important cotidian american, The New York Times, apare de patru ori numele lui Dan Adamescu și de trei ori numele lui Adrian Sarbu, în contexul ”aparentei motivații politice din spatele dosarelor cazurilor Sârbu și Adamescu”.

La fel de mult atrage atenția că The New York Times, un cotidian apropiat actualei administrații americane, publică un articol în care se arată că ”o altă consecință neintenționată a campaniei anticorupție este că a alimentat sentimentul antiamerican. Pentru că Departamentul de Stat și-a exprimat teama că o Românie coruptă ar putea deveni o viitoare Ucraină, cu o furie populară împotriva oligarhiei corupte care ar duce la tulburări sociale, unii români văd acum multitudinea codamnărilor ca pe o încercare de a impresiona America”

Or, cine din Departamentul de Stat al SUA și-a exprimat această teamă dacă nu asistentul secretarului de Stat pentru AFACERIEuropene, Victoria Nuland, adică soția unui important editorialist al The New York Times, Robert Kagan?

Anticorupție asezonată cu Roșia Montană, Truică și Gheorghe Stelian

Cine este însă editorialistul american care scrie că acțiunile anticorupție din România s-au transformat ”într-o cruciadă meschină” și că ”apetitul insațiabil al publicului pentru justiție nu face decât să exacerbeze amenințarea la adresa viitorului democratic al țării” sau că Romania are mai degraba nevoie de ”monitorizare media internațională, o comisie a adevărului” pentru a avea o dezvoltare democratică?