Cronica de Film: Oceanul care ne desparte!

Premiera filmelor americane se petrece aproape sincron cu premiera lor romanească. Piata romaneasca e plina de filme americane la zi. Toate filmele selectate in competitia Oscar se afla si pe piata romaneasca. Nu acelasi lucru se poate spune si despre filmul romanesc, care nu exista pe piata americana, dar nici pe piata romaneasca. In comunism, filmul romanesc era rege de piata alaturi de filmul sovietic. Filmul american intra in Romania pe sub mana, ca si muzica beat si orice produs occidental. Dar romanii au facut o revolutie, au obtinut dreptul de a fi liberi, fapt care se traduce si cu libertatea de a se americaniza prin film.OK. Dar in ciuda acestui fapt, salile la filmul american sunt aproape goale. Aderenta romanilor la filmul american este foarte scazuta.

Publicul cinefil din Romania nu poate intelege filmul american atata timp cat realitatea romaneasca nu-l ajuta, e foarte diferita de realitatea americana. Evident, filmul american vorbeste in primul rand despre realitatea americana, despre problemele americanilor. De regula, arta este buna daca oamenii se recunosc in ea. Perceperea artei este una de identificare, asa cum ne invata Stanislavski. Dar problemele romanilor sunt cu totul altele, ei nu au cum sa se identifice cu eroii americani, sa se recunoasca in realitatea americana, fiindca e o realitate ca de pe alta planeta. Se spune ca totusi cultura nu are granite, ca limbajul artistic poate sparge barierele de orice fel, economice, geografice, de port sau limba! Asa ar trebui sa fie, dar in realitate omul este robul mediului in care traieste. Degeaba are el internet, daca nu are o anumita experienta de viata specifica, daca nu traieste intr-o societate normala, sanatoasa, adica o experienta de tip american, numai cu fata la viitor. Poate tinerii din Romania sa aiba o asemenea orientare, dar spectatorii, in general, sunt total rupti de viitor, ei traiesc numai cu fata spre trecut. Si cred ca si tinerii au foarte mari complexe. O dovedesc comentariile lor, pe Forum, la filmele care au concurat recent la Premiile Oscar. In timp ce unele din aceste filme au luat Oscar-ul sau alte premii de marca, BAFTA, Golden Globe etc., spectatorii din Romania au comentarii de neinteles. Mai bine nu le-ar mai avea, ar sta in banca lor. Dar nu, ei se exprima. E dreptul lor. Dar noi deducem de aici ca ei sunt straini, nu au aderenta la astfel de filme.
Si din motive existentiale, al nivelului de trai, dar si cultural sunt total depasiti, nepregatiti. Si nici nu vor sa fie, fiindca nu vor sa invete. Ii dau inainte cu parerea lor neghioaba. Dar e cazul sa stie ca o parere despre o opera de arta, mai ales cand ea are un asemenea culoar oscariot, este un lux. Nu oricine are un calculator si stie sa scrie pe Forum un rand, este si autorizat, este si critic, este si responsabil, este si profesor, chiar daca stie ce insemana teacher.

Amtorismul nu e invatatura. Am citit ce-au scris acesti diletanti despre Birdman, despre Noah, numai prapastii! Unul scrie ca Birdman “e cel mai prost film pe care l-am vazut in viata mea” si-i indeamna pe cinefili sa nu se duca la acest film, ca nu merita! Va dati seama, are si el o viata, o fi vazut vreo duzina de filme, dar da un verdict categoric, de professor emerit! Iar seful acestor noi miopi ai opiniei publice, un anume CTP, da verdictul ca din filmele selectate la categoria Best Picture, “doua sunt nule”. Au ce au trambitasii nostri cu nulitatea. Si celebrul critic Niki spunea despre Eminescu ca “e nul ca dramaturg”. Bine ca e el arhiplin ca presedinte al timbrului literar! Ma gandesc ce nenorocire ar fi fost pe generatia mea, daca in loc de profesori ca D.I.Suchanu, Serban Cioculescu sau Florian Potra ii aveam pe alde CTP si Bisnistoreasa, alta voce in plagierea cinematografica de la noi! Acesti turnatori de vorbe in urechea lui Nicusor si altor pui de nomenclaturisti au aparut peste noapte, ca liliecii, au devenit criticii de film ai Romaniei, vocile ei “autorizate”, cand Romania are inca, din fericire, critici de film buni, profesionisti, care ar merita ascultati. Dar nu, nu-i asculta nimeni, fiindca nu sunt in gasca, sunt singuratici, izolati, iar presa de la coada vacii nu cultiva decat soiul bagacios! Daca vreti mostre de tampenii, cititi comentariile la aceste filme, analizate de noi in cronicile precedente (la Birdman si la Noah). Ce sa mai spun despre felul incalificabil cum este privit The Grand Budapest Hotel! O sa vedeti in cronica viitoare, pe care am s-o dedic acestui film.

De ce se intampla oare acest hiatus in perceptie, acest profound dezacord intre doua lumi care ar trebui sa se apropie, sa se cunoasca? Cum sa se faca altfel punti intre ele? Sigur, de vina este oceanul care ne desparte!

Grid Modorcea, Corespondenta de la New York