Alexandru Vlad – Adio, prieten bun!

Am aflat din presă că, recent, a trecut la cele veşnice Alexandru VLAD (31 IULIE 1950 – 15 MARTIE 2015), una din figurile reprezentative ale literaturii române din ultima perioadă. Puţină lume ştie că am fost colegi la Liceul „Gh. Şincai”, chiar dacă el era mai mare cu un an decât mine. Am petrecut împreună o bună parte din perioada liceului, în căminul acestuia, unde am trăit clipe de o mare diversitate şi de profunzime. Îmi aduc aminte acum, de perioada când Alexandru Vlad era prin clasa a X-a sau a XI-a şi când pasiunea sa pentru scris, în principal poezie, dar și pentru desen, era, cred, într-o formă maximă. Împreună cu directorul liceului, poetul și omul de cultură Petre Bucşa, am organizat un cenaclu literar, care l-a avut adesea invitat pe Alexandru Vlad, una din figurile pitoreşti ale literaţilor liceeni din municipiu, dar şi din întreaga ţară.

După terminarea liceului, ştiu că Alexandru Vlad a petrecut mai mulţi ani de zile ca muncitor, fie la Anticariatul clujean, fie, ulterior, la RADP din municipiu. Aproape am terminat şi cursurile facultăţii, până ce am aflat că Alexandru Vlad a reuşit să-şi revină din perioada începuturilor sale şi să devină student al Facultăţii de litere a UBB. De remarcat este că, încă din perioada liceului, el a dovedit o pasiune aparte pentru studiul limbii engleze, disciplină pe care a absolvit-o, de fapt, mult mai târziu decât ar fi fost firesc. Pasiunea sa pentru scris a debutat prin apariţiile lucrărilor sale în revista liceului Ady – Şincai, iar, ulterior, în 1973 s-a produs debutul său absolut în paginile de curând înființatei reviste studenţeşti Echinox.

An de an a îmbogăţit apoi literatura română cu poezii şi proză (din câte știu, nu a publicat nici un volum de versuri, în schimb este autorul următoarelor lucrări: Aripa grifonului , povestiri, 1980, Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985, Frigul verii, roman, 1985, Fals tratat de conviețuire: trei tablouri din secuime și un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi și Andras Visky, 2002, Sticla de lampă 2002, Viața mea în slujba statului, povestiri, 2004, Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005, Curcubeul dublu, 2008, Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010, Ploile amare, roman 2011, Cenușă în buzunare, 2014. Îi mai întâlnim numele și în antologiile Nuvela și povestirea românească în deceniul opt, 1983, Chef cu femei urâte, 1997, Generația 80 în proza scurtă, Competiția continuă, 1994. Traduceri, în special din literatura anglo-saxonă se referă la Joseph Conrad (autor care l-a urmărit cu o atenție aparte încă de pe băncile liceului), W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Încă de la debutul său a început o deplin justificată recunoaştere a talentului său excepţional prin premiile şi distincţiile ce i-au fost conferite, începând cu premiul USR pentru debut, în 1980 şi terminându-se cu premiul Academiei Române, în anul 2011.

A fost tradus în limba germană. În ultima sa perioadă s-a retras în satul său natal, unde şi-a construit o locuinţă, de unde venea destul de rar în Clujul tinereţilor sale. A lucrat o perioadă ca redactor la cunoscuta publicaţie „Vatra” de la Târgu Mureş, până în momentul în care a fost nevoit să se retragă şi datorită atitudinii şi lipsei complete de ajutor de care a avut parte din plin la iniţiativa unor alţi foşti colegi ai săi de liceu. L-am întâlnit adeseori pe străzile Clujului, fiind, oarecum, obligat să ascult nemulţumirile sale faţă de cei care îi creau atâtea şi atâtea necazuri de ordin personal.

Regret sincer şi deplâng neaşteptata sa plecare spre cele veşnice şi declar că îmi va fi tare dor de figura de excepţie a omului și scriitorului Sandu Vlad, cel care a reuşit să confere Clujului de azi aspectul locului în care boema literară mai era posibilă. Sincere condoleanțe apropiaților și familiei!

Fie-i ţărâna uşoară!

Dan Brudaşcu