APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare sunt “Poliţia gândirii” pe urmele mele

Când mi-am depus candidatura la CNCD, cu şanse zero de reuşită, deoarece există vreo 18 candidaţi pe un singur loc, celelate cinci sunt alocate partidelor parlamentare şi celor care au studii juridice. Eu ca şi absolvent de Istorie mă voi bate doar pe singurul loc vacant. Şi cu toate acestea reprezint un pericol pentru democraţia de “tip bolşevic” din ţara noastră şi sunt contestat de APADOR –CH, Coaliţia Anti-discriminare din România şi alte 17 ong-uri, care nu le-am reţinut numele. Chiar le spuneam unor prieteni după ce mi-am depus candidatura fără nicio şansă că voi fi contestat. Dar sincer nu m-am aşteptat ca 19 organizaţii civice să facă front comun împotriva mea şi a blogerului civic naţionalist Mihai Tociu. Parcă sunt un personaj din romanele lui George Orwell “Ferma Animalelor” sau “O mie nouăsute optzeci şi patru” urmărit de “poliţia gândirii”, care apără realizările democraţiei multilateral dezvoltate pe cele mai înalte culmi ale progresului NATO şi UE. APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare, ca nişte santinele fără elementare cunoştinţe culturale, mă acuză public de aberaţii de şcoala primară, pe care le citez din media: “ În legătură cu candidatura lui Ionuţ Ţene -, director editorial NapocaNews şi editorialist la Jurnalul Românesc din Viena -, organizațiile au citat dintr-unul din articolele sale din ziarul Națiunea, publicat în 6 ianuarie: “Fiinţial, românul e ortodox. nu poate fi pe deplin român dacă este catolic, penticostal, reformat sau de altă religie.” Țene…și-a exprimat în numeroase rânduri admirația pentru mareșalul Ion Antonescu.” Faptul că liderii APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare împreună cu cele 17 ong-uri au lipsit de la ora de analiză a textului care se predă la liceu, le voi explica, pe gratis, de ce nu au bazele culturale însuşite, ci doar palide copii ideologice după cărticica roşie a lui Mao, capitalul lui Marx sau manualul de finanţare şi cheltuit burse de la Soroş. Sunt acuzat că am afirmat într-un editorial: “Fiinţial, românul e ortodox. nu poate fi pe deplin român dacă este catolic, penticostal, reformat sau de altă religie.” Ceea ce am scris e doar chintensenţa spirituală într-o singură frază a ceea ce a scris Lucian Blaga în “Spaţiul mioritic” (1944), Mircea Vulcănescu în “Dimensiunea românească a existenţei” (1943) şi Constantin Noica în “Sentimentul românesc al fiinţei”, în 1978. Trebuie să recunosc că m-au inspirit şi cursurile lui Nae Ionescu, reeeditate de Editura Apostraf în anii 90. Deci APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare contestându-mă pe mine cu fraza stupidă sus- menţionată, ce dovedeşte o crasă lipsă de cultură generală, contestă de fapt fundamentele culturii române reprezentate de Lucian Blaga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu sau Constantin Noica. Trec mai departe la o altă aberaţie susţinută de APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare faţă de mine: “Țene… și-a exprimat în numeroase rânduri admirația pentru mareșalul Ion Antonescu”. O minciună repetată de multe ori o pot lua oamenii de bună. Niciodată nu mi-am exprimat public şi nici măcar în privat admiraţia faţă de personalitatea lui Ion Antonescu, nu că poate nu ar merita-o, ci pentru că nu sunt şi nu am fost un admirator al Mareşalului. Ca istoric şi jurnalist am scris despre Ion Antonescu la modul corect şi obiectiv. Am apreciat că maiorul Antonescu a fost artizanul victoriei de la Mărăşeşti din 1917, ca şef de stat major, al generalului Averescu. E adevărat că acum cu prietenia slugarnică arătată Germaniei şi cu un preşedinte sas, care are casa părintească în landul Bavaria, posibil ca victoria de la Mărăşeşti să fie reevaluată şi trecută la index de noua “poliţie ideologică”. Cum să-i batem noi pe nemţii lui …Merkel! Nu am fost de acord cu Ion Antonescu când a trecut Nistru cu Armata Română şi nici cu atrocităţile de la Odessa. Despre necesitatea eliberării de către Ion Antonescu a Basarabiei de sub stăpânarea URSS am fost de acord ca majoritatea politicienilor şi intelectualiilor epocii. Se pare că pe cei de la APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare orice critică adusă URSS-ului şi bolşevismului încă îi deranjează. În logica lor, Antonescu ar fi trebuit să rămână în ţară şi să nu treacă Prutul ca să elibereze Basarabia, să nu-l supărăm istoric azi pe… Putin.

Nu am fost niciodată de acord cu prezenţa trupelor române la Stalingrad. Spre desoesbire de bursierii sorosişti ce îşi dau cu părerea la căldură, în birouri sau în plimbări pe mii de euro, prin oraşe occidentale, fără să fi studiat un context istoric, eu am fost la Stalingrad, chiar în luna ianuarie, la -30 de grade. După o oră de vizitat muzeul în aer liber de la Stalingrad, pe malul îngheţat al Volgăi, şi după o incursiune pe dealul Mamaev unde au murit 40000 de soldaţi nemţi şi români, mi-am pus întrebarea: Ce am căutat noi aici? După o oră de stat în frig mi-au degerat obrajii şi degetele de la picioare. M-am gândit la soldaţii românii care au stat luni de zile pe gerul Siberiei în tranşeie şi clădiri dezafectate. În primul rând au murit degeraţi de frig apoi de glonţul rusesc. După această vizită la Stalingrad am scris o serie de articole în care am arătat greşeala tactică şi strategică a generalului Antonescu de a trimite soldaţii români pe malul Volgăi în stepa îngheţată, fără nicio şansă raţională de victorie. Viaţa lui Ion Antonescu de al cărui patriotism nu mă îndoiesc are lumini şi umbre. Nu întâmplător, Iuliu Maniu, la procesul intentat de către comunişti, a dat mâna cu acesta, spre stupefacţia comuniştilor din sală, pentru că l-a considerat întotdeauna pe Antonescu un om de stat şi un naţionalist român. Numai în mintea celor care gândesc în tipare ideologice ca şi bolşevicii pot face din Ţene un admirator al lui Antonescu. Eu am scris despre Ion Antonescu ca un istoric imparţial, obiectiv şi sincer. Le recomand celor de la APADOR – CH şi Coaliţia anti-discriminare să lase deoparte propaganda tezistă şi fără conţinut, să refuze să devină noua “poliţie a gîndirii” după modelul patentat în anii 50 şi să meargă în timpul liber mai mult la bibliotecă decât la filmele lui Tudor Giurgiu şi Cristian Mungiu.

Ionuţ Ţene